EN 
FR 
IT 
„În ceea ce privește așa-zisul caracter romantic, care se degajă în cea mai mare parte din dezordinea și degradarea clădirilor, noi am căutat să înlăturăm un astfel de caracter insalubru și bolnăvicios, incompatibil cu ideea de oraș modern”, Gheorghe Filipeanu, „Studii pentru sistematizarea Orașului Iași”, Arhitectura R.P.R., 8(1955): 1-9.
La intersecția a trei artere istorice, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, Strada Alexandru Lăpușneanu și Strada Cuza Vodă, Piața Unirii marchează locul în care s-a dansat pentru prima dată Hora Unirii la 24 ianuarie 1859. Statuia din bronz a lui Alexandru Ioan Cuza, dezvelită în 1912, a fost martora serbărilor Marii Uniri din 1918, a protestelor împotriva ruperii Bucovinei de Nord și Basarabiei de țară din 1940, a bombardamentelor din 1944 și a căderii comunismului în 1989.
Pentru mai multe date privind istoria pieței, click aici.
Pentru mai multe informații privind Hotelul Traian, click aici.
Dominată până în anii 1950 de Palatul Braunstein și de Hotel Traian, Piața Unirii a cunoscut o fractură identitară, ce a presupus lichidarea urmelor societății capitaliste și înlocuirea ei cu un nou mediu, construit pentru satisfacerea nevoilor oamenilor muncii.
Avântul modernist din anii ‘60 și prejudecățile arhitecților față de caracterul neurban al orașelor românești au contribuit semnificativ la distrugerea centrelor istorice. Locuințele muncitorești devin astfel cel mai important element în conformarea noii imagini monumentale, anulând abrupt diferența centru-periferie. Sistematizarea Pieței Unirii din Iași din 1959 a fost unul dintre puținele proiecte de amploare ce au beneficiat de un concurs cu deliberări, juriu de specialitate și mai multe soluții. Proiectul a fost realizat în 1961 de I.S.C.A.S., fiind semnat de arhitecții Gheorghe Hussar, Rodica Grozea și Horia Hudiță. Privilegierea locuințelor alături de compoziția volumetrică dominată de Hotelul Unirea (realizat mai târziu, în 1969) cu trei blocuri de opt etaje drept contrapondere pe frontul de sud-vest formează imaginea pieței de astăzi. Hotelurile Unirea și Traian aveau singurele magazine pe valută din oraș („shop”). Cum niciun român nu avea valută, studenții străini făceau afaceri cumpărându-le produse străine, în special cafea și țigări Kent.
Pavajul pieței prezintă mozaicuri din anii 1960 care imortalizează teme ale propagandei comuniste precum: agricultura (figurată prin tractoare, culturi agricole, spice de grâu), natura (brad, mistreț, cerb), industria (fabrici, macarale, roți zimțate, rulmenți, chimie), pacea (olimpiada, porumbeii și atomul, reprezentând folosirea pașnică a energiei atomice), artele (filmul, muzica, teatrul), istoria (capul de bour și acvile, simbolul Unirii Moldovei și Țării Românești), alături de alte motive tradiționale. În urma ultimei reabilitări a Pieței Unirii, a fost introdus și un mozaic ce reprezintă steagul Uniunii Europene. Scena din marmură policromă din centrul pieței reprezintă legenda întemeierii Moldovei de către Dragoș Vodă, prin scena vânătorii bourului. Conform cronicilor cu iz de legendă, în timpul vânătorii, cățelușa voievodului, numită Molda, s-a înecat în apele unui râu care a primit numele Moldova, iar statul format a preluat ulterior numele râului.
Piața Unirii a devenit principalul loc de adunare și mai ales de manifestare publică a regimului comunist. Balconul Hotelului Traian a fost folosit în câteva rânduri pentru cuvântările lui Nicolae Ceaușescu. Tot în Piața Unirii ar fi trebuit să se dea startul Revoluției din 14 Decembrie 1989, pentru care au fost împărțite manifeste prin oraș. Manifestarea a fost înăbușită de Securitate, prin desființarea stației de tramvai și despărțirea oricărui grup mai mare de trei persoane din piață. În memoria acestui eveniment, piața alăturată, aflată între hotelurile Select și Continental poartă numele de „14 Decembrie 1989”.
Pentru mai multe informații privind Revoluția din 14 decembrie 1989, click aici.
8. Piațeta „La Cub”