EN 
FR 
IT 
Epitropia (administrația) Spitalului Israelit, înființată în 1827, a cumpărat de la vornicul Mihalache Cantacuzino, în 1841, un han părăsit de pe Strada Albă, actuala Elena Doamna.
Autorizația de construcție s-a dat cu condiția de a ridica o clădire frumoasă, rezistentă la incendii. Construcția a fost realizată din piatră, într-o zonă de mahala dominată de clădiri scunde din lemn și chirpici. Spitalul, numit inițial hekdes, a devenit în timp, prin donații și administrare, unul din spitalele puternice din oraș, servind atât pe evrei, cât și pe non-evrei. În 1889, a fost vizitat de Regele Carol I. În anii 1930, acesta ajunsese să trateze circa 2200 de bolnavi și să realizeze peste 650 operații pe an.
Aici a funcționat și Maternitatea israelită, înființată în 1878, patronată de prima societate a femeilor israelite din Iași. Finanțarea acesteia se făcea din donații, iar funcționarea se baza pe munca voluntară a cadrelor medicale dedicate, ce îngrijeau anual peste 400 de femei.
Spitalul Israelit a beneficiat de personalitate juridică separată de Comunitatea Evreiască, iar acest lucru a fost benefic atunci când legile țării au devenit restrictive pentru evrei. Atunci când comunitatea a avut dificultăți în a cumpăra terenul Cimitirului Păcurari, întrucât el se afla pe teritoriul unei comune rurale unde evreii nu aveau voie să posede pământ, perimetrul cimitirului a fost cumpărat pe numele Spitalului Israelit. După 1948, clădirea și anexele spitalului au fost naționalizate. Până în 1974 a funcționat ca spital de copii, iar apoi a devenit Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Elena Doamna” Iași, cum este cunoscută și azi, luând numele Primei Doamne a României, Elena Cuza.
Clădirea neoclasică prezintă pilaștri și ancadramente ale ferestrelor. Intrarea, aflată în plan secund, prezintă un fronton triunghiular cu baza atipică semicirculară. Un obelisc din fața spitalului amintește despre trecutul acestei foste instituții evreiești.
CIMITIRELE EVREIEȘTI DIN IAȘI
Cimitirul Vechi din Ciurchi, numit și „La Zid”, a fost primul cimitir evreiesc din România. A fost înființat în secolul al XV-lea (una din inscripții datează din 1467) și închis în 1880 din lipsă de locuri. Cimitirul avea la început cinci hectare, înconjurate de un zid gros, înalt de trei metri. Aici erau mii de plăci tombale cu inscripții ebraice străvechi, specifice artei orientale și camere de onoare pentru rabini. În 1943, din ordinele mareșalului Ion Antonescu, s-au desființat 21.900 de morminte centenare, pe motivul necesității construirii unor blocuri pentru sinistrați. Tineri evrei au fost obligați să distrugă locurile de veci ale strămoșilor lor. Zidul a fost dărâmat, piatra zidului și unele plăci tombale fiind folosite la consolidarea de versanți sau pavarea unor străzi. După război, membrii comunității au cedat terenul primăriei pentru a amenaja Parcul Ciurchi, care amintește de vechiul cimitir printr-o placă memorială.
Cimitirul nou din Păcurari, deschis în 1881 și mărit în 1936, a ajuns la 26 de hectare și peste 150.000 de morminte. Înspre șoseaua Păcurari încă se păstrează intrarea monumentală și un portic din 1881. Cimitirul include parcela eroilor evrei din Primul Război Mondial, monumentul celor 311 evrei uciși la Sculeni în 1941, mormântul celor 36 de evrei masacrați în pădurea Vulturi în 1941, o parte a osemintelor aduse în 1943 de la vechiul cimitir din Ciurchi și gropile comune din timpul Pogromului de la Iași (iunie 1941), cu monumentul în formă de vagoane ce sugerează „trenurile morții”.
11. Fosta Sinagogă a Cismarilor și Spitalul Dr. Leon Ghelerter