EN 
FR 
IT 
Piața Unirii reprezintă un reper spațial al orașului și locul de intersecție a trei mari artere de circulație: Bulevardul Ștefan cel Mare (fostă Ulița Mare), strada Alexandru Lăpușneanu (fostă Ulița Sârbească) și strada Cuza Vodă (fostă Golia).
Piața are o deosebită semnificație pentru români, întrucât în fața hanului Petre Bacalu (aflat în trecut pe locul parcării din fața Cinematografului Victoria), s-a jucat întâia oară Hora Unirii în 1857, iar apoi, în urma anunțului Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie 1859, realizată prin dubla alegere a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acest moment istoric este reprezentat de o celebră pictură a artistului ieșean Costache Agafiței, aflată la Muzeul Unirii. Tot în Piața Unirii, în iunie 1917, s-au adunat voluntarii ardeleni veniți să depună jurământul solemn față de Patrie.
Până la 1877, pe locul Hotelului Traian era un șir de dughene ale primarului Scarlat Pastia. Acesta a hotărât demolarea lor și construirea unei frumoase clădiri care să găzduiască Teatrul Național.
Primarul a fost foarte mulțumit de proiectele celebrului arhitect Gustave Eiffel din Iași – Hala de zid și fier (1873) și Podul peste Prut de la Ungheni (1877). Prima clădire cu schelet metalic din oraș a fost realizată după planurile lui Eiffel în 1879, înainte ca acesta să proiecteze Turnul din Paris. Datorită costurilor enorme, primarul a fost nevoit să vândă clădirea, iar următorul proprietar a transformat-o în hotel.
Pentru mai multe informații privind Hotelul Traian, click aici.
Piața a început să se lărgească odată cu demolarea unor clădiri în 1881, devenind un loc de convergență al ieșenilor. Încă de la moartea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza în 1873, istoricul A.D. Xenopol (apoi Nicolae Iorga) a făcut presiuni pentru realizarea unui monument dedicat acestuia. Adversarii politici au îngreunat strângerea de fonduri, însă după multe insistențe, regele a acceptat să contribuie la realizarea acestuia. Astfel, în 1912, statuia a fost inaugurată cu mult fast, în prezența regelui Carol I. Monumentul din bronz și grupul statuar din partea inferioară, care îi reprezintă pe principalii săi consilieri (Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Nicolae Kretzulescu și generalul Ioan Emanoil Florescu), sunt opera sculptorului italian Raffaello Romanelli.
Vechea piață, mică și cochetă, cu faimoase berării și localuri boeme, avea să fie complet modificată în urma bombardamentelor din 1944 și a proiectului de sistematizare din perioada comunistă. Dispar astfel Hanul Bacalu, Casele Motaș sau Circul și cinematograful Sidoli. Linia de tramvai care conecta strada Cuza Vodă de bulevardul Independenței trecea prin dreptul statuii și a esplanadei.
În 1961, se ajunge la forma actuală, mult mai extinsă și încăpătoare, flancată de hotelurile Traian și Unirea (1969), cinematograful Victoria, Palatul Braunstein (1911), Librăria Junimea și blocurile de locuințe colective cu magazine la parter și mezanin.
De remarcat este mozaicul simbolic realizat în marmură (1962) care ilustrează legenda întemeierii Moldovei. Cronicarul Grigore Ureche ne povestește că Dragoș Vodă, cneazul maramureșean „descălecat” în Nordul Moldovei, ar fi pierdut cățelușa sa numită Molda în timpul vânătorii unui bour, înecată în apele repezi ale râului din apropiere. În amintirea ei, Dragoș numește acel râu „Moldova”, nume preluat ulterior de statul format de acesta.
Pentru date privind arhitectura comunistă a pieței, click aici.
Piața Unirii marchează trei piloni ai națiunii: Traian – începutul civilizației daco-romane, Dragoș – întemeietorul Moldovei și Alexandru Ioan Cuza – artizanul României. Este locul principal de manifestare publică al Iașului, unde, an de an, pe 24 ianuarie, se adună mii de oameni pentru a celebra Ziua Unirii, dansând „Hora Unirii” în jurul statuii lui Cuza.
1. Casa de Cultură “Mihai Ursachi” și Colecția ”Istoria Teatrului Românesc”(Traseul Artelor)