EN
FR
IT 
Din Piața Unirii, inima orașului, către Târgu Cucu, sufletul comunității evreiești de altădată, pașii ne poartă pe vechea „Uliță Golia”, astăzi Strada Cuza-Vodă.
Impunătoarea clădire cu cupolă din Piața Unirii , Palatul Braunstein, a fost construită de antreprenorul evreu Adolf Braunstein în 1914, pe locul fostelor sale prăvălii de la începutul străzii Cuza Vodă. Clădirea a fost inițial hotel de lux, apoi sediu de bancă și de magazine. În perioada comunistă, a servit ca bloc de locuințe sociale, iar la parter s-au instalat Galeriile de artă „Cupola”. Zguduit de cutremure și șubrezit de trecerea timpului, palatul este astăzi inclus într-un amplu proces de reconsolidare.
Alături, vizitatorii sunt captivați de frumusețea clădirii hotelului Select, inițial locuință impozantă a bancherului evreu-austriac Iacob Neuschotz (Jacques de Neuschotz). Acesta a devenit celebru în oraș pentru implicarea sa în acte filantropice, inclusiv prin construirea singurului templu evreiesc reformat, „Beth-Iacob”, în curtea din spatele locuinței, distrus de o bombă în 1944. Clădirea a fost vândută Administrației Financiare după 1910, iar actualul Hotel Select (numit și Palatul Neuschotz) se remarcă prin stilul eclectic francez specific anilor 1900, având un grup statuar antropomorf în dreptul cupolei și decorațiuni bogate la fațadă.
În trecut, zona adiacentă străzii Cuza-Vodă a fost dominată de proprietățile și palatele marii aristocrații a Iașului, cum ar fi familiile Cantacuzino-Pașcanu (actuala Starea Civilă), Balș-Sturza (Palatul Poștei), Cantacuzino (pe locul Fostei Camere de Comerț), Balș (Universitatea de Arte), familia domnitorului Grigore Ghica (palatul din Maternitatea Cuza-Vodă), Ghica-Calimachi (lângă Mănăstirea Golia) etc. După căpătarea dreptului de liber comerț în 1830, pe terenurile acestora, către stradă, s-au construit clădiri înguste, lipite una de cealaltă cu două sau trei niveluri și pivnițe, care au adăpostit diverse prăvălii.
Comercianții evrei și-au deschis aici numeroase magazine de încălțăminte și de haine, croitorii, anticariate etc., iar acest spirit se păstrează parțial și astăzi. Unele clădiri de lângă Palatul Poștei mai poartă încă amprenta stilului art nouveau, cu decorațiuni diverse: chipuri de îngeri, altoreliefuri ale unor zeități, motive vegetale sau cochilii rulate ca un document cu monograma proprietarilor care arată tradiția veche a acelor comercianți. În 1925, pe partea opusă, a fost construită o aripă a Camerei de Comerț, în stil neoromânesc, astăzi sediu de companii de asigurări.
După 1948, pe fondul creării noului stat Israel, evreii au părăsit locuințele lor. Regimul comunist le-a transformat în locuințe sociale pentru persoane vulnerabile sau pentru familii din etnia romă, fapt ce a condus și mai mult la degradarea construcțiilor. Ca și în trecut, o plimbare de-a lungul străzii înguste atrage atenția către vitrinele larg deschise, cu exponate așezate întocmai pentru a ademeni privirile trecătorilor.
IMNUL ISRAELULUI ȘI IMNUL IAȘULUI
Cultura românească și cea evreiască s-au influențat reciproc de-a lungul timpului. Versurile imnului evreiesc – Hatikva (Speranța), numit inițial Tikvatenu (Speranța Noastră), au fost compuse în 1878 în timpul șederii la Iași a lui Naftali Herz Imber, poet evreu pribeag, originar din Galiția. Melodia imnului a fost compusă însă în 1888 de Samuel Cohen din Ungheni (azi Republica Moldova), după cântecul popular moldovenesc „Carul cu boi”.
De asemenea, melodia imnului orașului Iași – „Iașule, mândră cetate”, este bazată pe melodia folclorică evreiască din Rusia „Tumbalalaika“. Versurile în idiș descriu povestea unui tânăr inteligent care își căuta o soție pe măsură, inventând ghicitori pentru a-i testa istețimea.