Scarlat Pastia s-a născut pe 24 septembrie 1827, în comuna Nicorești, județul Galați. Acesta a venit în Iași la vârsta de 12 ani pentru a-și urma studiile. După ce a terminat studiile universitare la Academia Mihăileană, Scarlat Pastia a devenit avocat. A fost un jurist de mare succes, fiind autorul a două tratate: Codul judiciar pentru tribunalele din Moldova (1862) și Codicile române (1870). Urmând meseria de avocat, a obținut o avere considerabilă încât devenise proprietarul a numeroase magazine din Piața Unirii, str. Arcu și str. Lăpușneanu, a Hotelului România (fostul Petru Bacalu), dar și a unor clădiri și terenuri.
S-a implicat în politică fiind membru al Partidului Liberal și a avut mai multe funcții: a fost prefect al judeţului Iaşi, senator, epitrop al Spitalului “Sf. Spiridon” și primar al oraşului, între 11 ianuarie 1877 şi 3 ianuarie 1879. A rezolvat problema alimentării cu apă potabilă a oraşului, construind din fonduri proprii fântâni în unele părți ale orașului, precum Nicolina, Frumoasa și Socola.
Este autor al lucrării “Despre originea apelor din Iași și lucrările pentru îndestularea lui cu apă (1677-1896)” , dar și a altor cercetări.
Pentru a-și îndeplini visul de a ridica o nouă clădire de teatru, a demolat două magazine din Piața Unirii, mai exact magazinele lui, iar pentru realizarea proiectului a apelat la Gustave Eiffel. Edificiul fost construit în perioada 1879 – 1882, în stil neoclasic francez, pe o structură metalică. În 1888, teatrul a ars într-un incendiu, iar Pastia nu a fost descurajat, ci a schimbat sala restaurantului din ograda hotelului mărind-o şi înălţând-o ca o sală de spectacol.
A făcut parte din comitetul care a reușit să reclădească Catedrala Mitropolitană din Iași, a cărei construcție fusese începută în anul 1833 de către mitropolitul Veniamin Costache.
Primarul este cunoscut și pentru numeroasele donații pe care le-a făcut, precum cele oferite Universității din Iași și Societății „Reuniunea Femeilor Române” din Iași și a trimis la Paris studenți cărora le-a plătit studiile.
Dintre ctitoriile sale, ne vom opri mai mult asupra Cimitirului Eternitatea (cel mai mare cimitir din Iași) și asupra Hotelului Traian, ridicat după planurile arhitectului Gustave Eiffel.
În decembrie 1900, Scarlat Pastia a murit, fiind înmormântat în Cimitirul „Eternitatea”, în cavoul în care fusese înhumat unchiul său, Alexandru Sturzescu. O perioadă lungă de timp nu se ştia unde a fost înmormântat, dar după mai multe căutări, la 28 decembrie 1992, mormântul lui Scarlat Pastia din cimitirul Eternitatea a fost marcat cu o placă comemorativă şi sfinţit.
Acesta a fost apreciat ca primar, fiind considerat “unul dintre cei mai buni primari pe care i-a avut orașul Iași”, iar Rudolf Suțu, în cartea lui despre locuri și oameni din Iași, a notat despre Pastia următoarele „pe lângă că era un bun gospodar, mai era și un bun legist”, „de pe urma lui au rămas multe îmbunătățiri edilitare”.
În Cimitirul Eternitatea se regăsesc mormintele a numeroase personalități, precum Ion Creangă, George Topîrceanu, Mihail Kogălniceanu, Otilia Cazimir, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Mihai Codreanu, Pentru Poni, Anastasie Fătu, Vasile Conta, Petre Andrei şi mulţi alţii. Tot acolo sunt înmormântați descendenţi ai familiilor boiereşti, precum Balş, Sturdza, Catargiu, Şuţu, Ghica, Moruzi, Mavrocordat, Tăutu, Racoviţă, Adamachi etc. Aici sunt înhumați și soldați români, germani, ruși și francezi căzuți în Primul Război Mondial, dar și soldați români, germani și ruși căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial.
Alexandre Gustave Eiffel s-a născut pe 15 decembrie 1832 în Dijon, Franța și este cunoscut pentru realizarea Turnului Eiffel și a Statuii Libertății din New York.
Eiffel a mai avut tangență cu România – după planurile sale a fost ridicat mausoleul familiei politicianului Petre P. Carp, de pe moșia conacului din Țibănești, Iași, iar la Ungheni, în 1876, a construit Podul Eiffel.
“Hotelul Traian este construit pe un schelet metalic cu elemente prefabricate metalice, umplute cu zidărie ușoară de cărămidă, lemn și sticlă. Stilul arhitectural al acestuia este un Beaux Arts de avangardă, aproape industrial, tipic și altor edificii ridicate de Gustave Eiffel în alte locuri ale planetei.” (Casa de epocă, 2011)
Hotelul are 68 de camere și apartamente cochete, decorate elegant, cu “diferite culori rafinate, cu țesături și mobilier contemporan.” De zeci de ani, hotelul a ținut evenimente importante, venind aici diferite personalități, precum “prinți și prințese, ambasadori, miniștri și președinți de state, oameni de cultură sau oameni de afaceri.”
Autor: Alexandra COADĂ-LATĂ