EN 
FR 
IT 
Clădirea fostei Camere de Comerț a fost ridicată în 1926 ca primă parte a unui mare ansamblu arhitectural, gândit pe trei mari etape de construcție: Sfatul Negustoresc, Școala de Comerț și Bursa. Ansamblul, ridicat pe locul fostului domeniu al familiei Cantacuzino, nu a fost niciodată terminat, probabil din cauza crizei financiare din 1929.
Societatea Prietenilor Greciei „Filiki Eteria”, în frunte cu revoluționarul Alexandru Ipsilanti, s-a stabilit temporar cu 200 de arnăuți în februarie 1821 pe acest domeniu. Proclamația semnată aici și donațiile ieșenilor și Mitropoliei au avut un rol determinant în obținerea independenței Greciei Centrale în 1839.
În perioada interbelică, spațiile de la parter și subsol erau ocupate de unele dintre cele mai bogate magazine din oraș, o tutungerie, Cafeneaua Bursei și un bar american în care trupe de Charleston și Dixie făceau să răsune pe stradă acorduri de jazz. Primul etaj găzduia Sala Mare a Clubului Bursei, un salon de lectură și două saloane de joc cu acces la o terasă laterală, iar la etajul doi și mansardă erau apartamente.
Prin intrarea boltită a corpului principal se ajungea în curtea interioară numită „Piața Bursei”, străjuită de un portic ce adăpostea clienții pe timp de ploaie. Pentru un timp, în curtea interioară a fost amenajată o terasă umbroasă, semn al unei nevoi a urbei de a recuceri oazele de liniște din spatele frontului de clădiri al străzii Cuza Vodă.
Bombardamentele din 1944 au distrus majoritatea clădirilor din aliniament, însă Sfatul Negustoresc a fost afectat doar de incendii. După reconsolidare, imobilul a fost naționalizat, iar clădirea a fost dată spre folosință Poștei Române și apoi BancPost.
Edificiul a fost considerat de la început un model de eleganță și bun gust, impresionând prin arcadele scurte, coloanele mici și groase, aspectul masiv de cetate, motivul religios al trinității (trei arcade în formă treflată) sau modelul frânghiei (spiralei) deasupra arcadelor. Acesta se încadrează în stilul arhitectural neo-românesc, lansat de arhitectul Ion Mincu, promotor al influențelor românești în arhitectură. Este unic în Iași, întrucât are o puternică amprentă a arhitecturii bisericilor ctitorite de Ștefan cel Mare, prin cărămida aparentă boltită sau prin discurile ceramice smălțuite (galbene, verzi sau maro) cu diferite peceți moldovenești.
Astăzi imobilul este închiriat unor firme, iar parterul găzduiește o cafenea tinerească în care jazz-ul a redevenit laitmotivul locului, alături de muzica electronică, într-o atmosferă deosebit de prietenoasă.
În subsol a funcționat Asociația Centrul Multimedia „Teatru Fix”, un teatru independent avantgardist, mutat de curând în spațiul Hala Fix, în fostul complex Moldomobila.
Hala Fix – spațiu de cultură neconvențională
Asociaţia Centrul Multimedia „Teatru FiX” este singurul teatru independent din Iaşi. Inițial plasat în clădirea fostei Camere de Comerț, Teatru Fix a fost relocat în fostul Moldomobila (lângă Carrefour Felicia), unde și-a propus să dezvolte un spațiu unic de peste 1000mp, numit „Hala Fix”, revitalizând o zonă industrială de maxim interes pentru comunitate, pentru a o transforma într-un nucleu cultural regenerativ.
În Hala Fix, asociația își propune să creeze și să susțină o comunitate stabilă şi auto-sustenabilă de artişti independenţi la nivel local și să aducă producții independente din exterior, dezvoltând o rețea de parteneri și colaboratori cu alte structuri independente din România, Europa și USA.
6. Casa Balș (Universitatea de Arte) și Filarmonica de Stat Moldova Iași