Sofia Nădejde (1856-1946), o personalitate importantă a secolului al XIX-lea din societatea românească, a găsit în publicistică o șansă de a populariza ideile feministe. Majoritatea articolelor ei abordează problema emancipării femeii, iar discursul său este unul critic la adresa societății patriarhale, care nu oferea femeilor drepturile fundamentale precum educația și dreptul la vot. Activitatea ei de peste 60 de ani a fost dedicată susținerii drepturilor femeii, unde a semnat în 43 de publicații, fie cu numele ei, fie cu pseudonimele S.G., Elisabeta, Eva, Sonia, Sorina și Vanda D.
Fiica lui Vasile Băncilă Gheorghiu şi a Puheriei Profira Neculae, ţărani liberi din Botoşani, Sofia Nădejde s-a născut în 1856, fiind și sora pictorului Octav Băncilă. S-a căsătorit la doar 18 ani, în 1874, cu Ioan Nădejde. S-a stabilit la Iaşi şi a început o intensă activitate de militare pentru drepturile femeilor. Ea a debutat în revista „Femeia română”, pledând pentru drepturile femeii. În aceeași tonalitate, și-a continuat activitatea jurnalistică și în „Contemporanul”.
A fost prima femeie din România căreia i s-a permis să susţină Bacalaureatul într-un liceu de băieţi, prima femeie care a condus o revistă literară şi autoarea primului roman feminist din istoria literaturii române numit „Patimi”.
Articolele sale feministe culminează cu „Răspuns D-lui Maiorescu în chestia creierului la femei”, articol ce deschide etapa polemicilor Contemporanul – Junimea. Acest articol este un răspuns dat lui Titu Maiorescu, în urma conferinței sale „Darwin și progresul intelectual”, din mai 1882, ținută la Ateneul Român. Titu Maiorescu provoacă nemulțumire susținând inegalitatea biologică și, mai ales, intelectuală a femeii față de bărbat „Femeia e incapabilă de dezvoltare, oricât ar încerca să-şi dezvolte inteligenţa, ea nu va reuşi; ba chiar, cu timpul, ea se tâmpeşte şi tinde către idiotism”. Raționamentul expus de Maiorescu a inclus însă și următoarea informație: „Dacă trecem acum la femei, cată să constatăm că nu se cunoaște până azi un singur caz care să fi avut volumul cranian 1900 centimetri cubi, în termeni de mijloc, capacitatea ei craniană este cu 10 la sută mai mică decât a bărbatului.” Pe baza acestui principiu, acesta susținea că femeile au nevoie întâi de toate de un soi de tutelare din partea bărbaților, mult mai capabili atât genetic, cât și intelectual. Maiorescu refuză total ideea de emancipare a femeii, având o temere nejustificată, și anume conducerea lumii de către femei. Ideea unei lumi conduse de femei, a unei revolte universale a femeilor şi reclamarea drepturilor politice pare că-l înspăimânta pe Maiorescu, văzând afirmaţiile sale.
Articolul Sofiei Nădejde vine să someze opiniile acestuia. Pentru a avea un discurs cât mai convingător, aceasta folosește în sprijin dovezi ale studiilor științifice ale vremii „Dacă inteligenţa e funcţia materiei cenuşii, atunci nu se poate trage nicio concluzie pe baza greutăţii creierelor, căci ar trebui avută în vedere greutatea materiei cenuşii. Dar greutatea nu e cea mai potrivită măsură: calitatea materiei cenuşii, numărul celulelor şi al polilor acestora şi ramificaţiile lor ar trebui să fie măsura inteligenţei”, scria Sofia Nădejde, în replică la teoria criticului Maiorescu. „Dacă privim comparativ cavitatea creierului oamenilor primitivi şi pe cea a creierului omului modern, constatăm o scădere de capacitate şi volum, atât la bărbaţi, cât şi la femei. Ceea ce înseamnă fie că şi bărbatul regresează odată cu femeia, fie că un volum mai mic indică o evoluţie. Dacă e să judecăm inteligenţa după greutatea creierului, atunci ar trebui să spunem că unele păsări care au un creier mai greu raportat cu trupul, sunt mai inteligente ca omul”.
Activitatea de militantă pentru drepturile femeilor nu s-a redus doar la polemica cu criticul Maiorescu. Alături de soţul ei, Sofia a susţinut campanii pentru recunoaşterea drepturilor femeilor, a tradus texte ştiinţifice şi literare. Prin toată activitatea ei, Sofia Nădejde s-a luptat cu prejudecăţile vremii, potrivit cărora femeia era inferioară bărbatului şi a militat pentru educarea femeilor „Trebuie să se dea femeii instrucţie, pentru că e om, pentru că e semenul bărbatului, şi nu pentru că e mamă de fii. E numai o perioadă a vieţii în care femeia e mamă şi ar fi nedrept ca restul vieţii să şi-l petreacă într-o neştiinţă dobitocească”, mai scria Sofia Nădejde. „În ce constă educaţia noastră? În a vorbi franţuzeşte, danţa, cânta, în a face oarecari întorsături de fraze comice dar fără nici un fond serios; […] câteva rudimente de matematică, ştiinţe naturale, istorie, geografie; […] educaţiunea noastră era finită în 7 sau 8 ani, din care jumătate la studiu, iar jumătate la lucru de mână, muzică etc., ceea ce nu face mai mult decât un pătrariu din timpul de studiu al bărbaţilor”.
Sofia Nădejde avut 6 copii, iar una dintre fiicele sale avea să devină prima femeie medic din România. A trăit 90 de ani. Două treimi din viață a luptat să demonstreze că inteligenţa femeii nu este mai prejos decât cea a bărbatului. Și nici drepturile ei, de altfel. Pentru activitatea militantă a acesteia, din 2006 au loc anual Premiile Sofia Nădejde pentru Literatura Scrisă de Femei.
Autor: Miruna ZAHARIA
Surse:
https://www.scena9.ro/article/biografie-profil-feminista-sofia-nadejde