EN 
FR 
IT 
Dealul Galata atinge 186m înălțime, se află la sud-vest de centru, și este cunoscut pentru mănăstirea cu același nume. Denumirea vine de la cartierul omonim din Istanbul care înseamnă „poartă” în limba turcă. În acest cartier erau găzduiți domnitorii moldoveni atunci când mergeau la Înalta Poartă pentru a primi decretul de domnie. Mănăstirea oferă o liniște nesperată și o panoramă asupra celorlalte coline și asupra orașului înspre nord. Pe drumul care șerpuiește spre mănăstire se găsește Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial. Acest monument din beton armat a fost construit pe baza proiectului inginerului Henri Coandă și a fost inaugurat în 1930. În mausoleu se găsesc osemintele eroilor cadre militare, iar în jur sunt îngropați peste 6000 de eroi soldați, comemorați inițial prin 6 cruci mari și 600 de cruci mici. Cu timpul, numărul crucilor a scăzut considerabil.
Mănăstirea Galata a fost construită între 1577-1584, la inițiativa Domnitorului Petru Șchiopul. I s-a spus „Galata din deal”, în comparație cu vechea mănăstire „din vale” care se pare că s-a prăbușit la puțin timp după construire din cauza terenului instabil. Ctitoria a fost construită ca o cetate înconjurată de un zid puternic din piatră. Împreună cu turnul-clopotniță, mănăstirea a asigurat un loc de refugiu pentru domn și familia sa, iar în incintă, a fost păstrat palatul construit de Petru Șchiopul. Anul 1659 a fost extrem de tulburător pentru mănăstirea Galata, care devenise reședința domnească a lui Gheorghe Ghica. Domnitorul Țării Românești, Constantin Șerban, l-a învins pe domnitorul Moldovei, însă acesta din urmă s-a întors cu aliații tătari care au ocupat mănăstirea și i-au aruncat din turn pe munteni. În 1675 și 1799, epidemiile de ciumă din oraș i-au forțat pe domnitori și pe curteni să se refugieze aici.
În 1799, Domnitorul Constantin Ipsilanti a construit la Galata curți cu două rânduri de case și un palat pentru petrecerea verilor călduroase. Fiul său, generalul Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, a avut aici o vreme cartierul general în timpul Revoluției de Eliberare a Greciei de la 1821. Ulterior, Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a adăugat încă un etaj la clădirea turnului-clopotniță, care este delimitat clar de celelalte două printr-un brâu de piatră. După secularizarea averilor mănăstirești, palatul și clădirile anexe au fost folosite ca închisoare militară până în 1923, apoi ca penitenciar până în 1944, iar astfel lăcașul a început să decadă.
Între 1961-1971, ansamblul a fost restaurat, fiind reconstruit parțial Palatul Domnesc, iar ruinele și pivnițele au fost conservate. Bisericii Galata îi sunt caracteristice elemente arhitectonice care nu se mai întâlniseră în Moldova până atunci: înlocuirea peretelui dintre gropniță și naos cu trei arcade susținute de coloane, iluminarea absidelor cu trei ferestre, brâul median care împarte în două fațada și turla secundară peste pronaos. Până atunci, bisericile din Moldova aveau fie o singură turlă (de obicei ctitorii voievodale), fie niciuna. Cele două turle octogonale se sprijină pe o bază pătrată și două stelate. La origine, biserica a avut fresce exterioare, care au fost însă ruinate în timp. Eliminarea tencuielii a revelat construcția bizantină din gresie și cărămidă care alternează în straturi orizontale. De asemenea, frescele interioare au fost distruse în urma unui incendiu din 1762. A rămas doar tabloul votiv pe peretele nordic și câteva reprezentări de îngeri.
În fostul Palat Domnesc funcționează un atelier de croitorie a veșmintelor liturgice și unul de broderie, precum și un muzeu al mănăstirii, unde se pot observa vechi obiecte de cult, hărți ale orașului, fragmente din fresca originală și peceți ale mitropoliei sau orașului de la 1650. După 1990, Galata a devenit mănăstire de maici. În drum spre următoarea colină, vom trece pe lângă Crucea lui Ferentz și apoi prin cartierul Frumoasa.
3. Cartierul Frumoasa – Mănăstirea Frumoasa