Viața lui Ion Creangă ar putea fi un subiect de roman atât din perspectiva complexității personalității scriitorului, cât și prin întâmplările inedite pe care le-a trăit. Una dintre acestea este lupta cu neajunsurile financiare. Comerțul cu tutun vine ca o soluție salvatoare, pentru o scurtă perioadă de timp, din 1872 până în 1874, în contextul în care rămâne total fără mijloace de subzistență.
În perioada premergătoare acestui moment, Ion Creangă a fost diacon la diferite biserici din Iași și în același timp, institutor și autor de manuale. În anul 1867 este părăsit de soția sa, Creangă rămânând să se ocupe singur de creșterea și educarea fiului lor Constantin, precum și de cei trei frați care locuiau cu el după moartea mamei. Ca într-un joc de domino, momentele nefaste se succed cu repeziciune: este exclus definitiv din rândurile clerului, fiindu-i imputat că și-a părăsit nevasta, că a frecventat teatrul, că a tras cu pușca în ciorile de pe Biserica Golia și că s-a tuns ca un mirean. Lovitura de grație va fi însă destituirea din postul de institutor, care reprezenta de fapt adevărata sa vocație.
Spiritul practic și nevoia de a-și întreține familia nu i-au permis lui Creangă să rămână în expectativă. În aceste condiții, închiriază un spațiu undeva în actuala intersecție de la Teatrul Național și Filarmonică și deschide “Debitul de tutun Ion Creangă”. Într-un articol din ziarul „Adevărul” se susține că Ion Creangă a obținut cel dintâi brevet din Iași pentru comerțul cu tutun (în dosarele din arhiva primăriei, la 16 septembrie 1872, Ion Creangă era înregistrat ca „fost profesor la școalele primare” și că deținea un debit de tutun).
Creangă a renunțat la negoțul cu tutun în 1874, imediat ce Titu Maiorescu, care devenise ministrul Instrucțiunii Publice, l-a numit institutor la clasele I și a II-a la Școala Primară de Băieți nr. 2 din Păcurari, printr-un decret cu titlu provizoriu. Tutungeria a fost preluată și administrată în continuare de fratele scriitorului, Zahei.
Debitul de tutun din Ulița Goliei (astăzi strada Cuza Vodă) a fost și locul în care Ion Creangă a murit în urma unei crize de epilepsie, la 31 decembrie 1889, la vârsta de 52 de ani.
Afacerile cu tutun au mers bine în familia Creangă și în anii ce au urmat, între preocupările fiului scriitorului, căpitanul Constantin Creangă, se va găsi la un moment dat comerțul cu foițe de țigară într-un ambalaj special ce conținea și opt file cu poezii de Mihai Eminescu, iar pe copertă chipul poetului (ediția „Eminescu papier à cigarette”). De asemenea, a existat chiar o marcă de tutun „Ion Creangă” și un slogan amuzant cu care erau seduși fumătorii acelor ani: „Ori fumați hârtia Creangă, ori dați dracului tutunul!“.
Autor: Elena JORA