EN 
FR 
IT 
Clădirea, construită în 1831 (pe locul unei case a boierului Roset-Rosnovanu din 1816), a fost inițial reședința unora dintre cele mai mari familii boierești din Iași, primind denumirea de Casa Dimitrie Ghika sau Casa Roset. Către începutul secolului al XX-lea a funcționat ca bancă și magazin de piane.
Între 1916-1918, atunci când orașul Iași devine Capitală de Război, casa găzduiește unele ședințe ale Guvernului României.
Odată cu venirea regimului comunist la putere în 1947, clădirea este transformată în sediu al Securității. Este cunoscută ca un loc unde disidenții erau adesea torturați, datorită curajului de a se opune unui regim tiranic. De cele mai multe ori, anchetații erau interogați cu zilele fără să aibă acces la hrană și apă sau amenințați cu pedepse asupra celor apropiați. Cei mai mulți dintre aceștia erau intelectuali și studenți. Din interior se auzeau țipete, iar trecătorii preferau să ocolească clădirea. Astfel, s-a născut un mit urban care spune că studenții care trec prin gangul clădirii nu vor reuși să treacă unul sau mai multe examene. De aici vine și denumirea populară actuală a clădirii de „bolta restanțierilor”.
Această casă boierească a fost construită în stil neoclasic românesc, cu terasă și stâlpi de susținere ai balconului. Un element special al acestei clădiri este trotuarul de pe bulevardul Carol I ce trece prin imobil. Scara interioară în formă semicirculară duce către un spațiu dinamic care găzduiește o galerie de artă și o cafenea extrem de populară printre tinerii din oraș, instalată în fosta sală de bal a edificiului.
Galeriile Cafenea Meru se recomandă ca un hub social, un atelier de co-working în care se pot discuta idei creative. Amenajarea spațiului a fost făcută de un grup de designeri și arhitecți reuniți în Clubul Creatorilor și a presupus recondiționarea și transformarea obiectelor vechi în piese de mobilier sau decorațiuni atractive. Pentru ingeniozitatea echipei, Meru a fost inclus pe Harta Designist a României. Acest loc, lăsat mulți ani în paragină, a căpătat un rol cultural și creativ în ultimii ani, deși aspectul clădirii nu a putut fi îmbunătățit.
Numeroase clădiri au căzut în ruină în perioada comunistă, din cauza politicii de naționalizare care a dus la confiscarea bunurilor celor înstăriți, iar altele după căderea regimului din cauza proceselor îndelungi de retrocedare către vechii proprietari. Din fericire, unele spații au fost închiriate către asociații de artiști sau cafenele și au prins viață.
Prin publicul numeros care vine în aceste spații considerate abandonate, artiștii atrag atenția publicului și autorităților asupra istoricului, arhitecturii și a importanței păstrării clădirilor vechi din oraș.
PROGRAM GALERIE MERU: 16:00-02:00
SECURITATEA ȘI MECANISMUL TERORII
Începuturile regimului comunist au presupus schimbări majore ale ordinii sociale prin transformarea valorilor și mai ales a gândirii în spiritul socialismului. Între 1945 și 1964, mecanismele de represiune au fost extrem de violente în cazul celor care se împotriveau schimbării. Zeci de mii de intelectuali, studenți sau chiaburi (țărani înstăriți) au fost arestați și torturați de Securitate, pentru a-i domina prin frică și a obține informații. Se foloseau pedepsele fizice: lovituri cumplite, subalimentație, încarcerare în condiții de groază, dar și tortură psihică, prin amenințarea cu arestarea și torturarea familiei. Deținuții erau obligați apoi să semneze declarații cum că au săvârșit anumite fapte inventate.
4. Casa de Cultură a Studenților