EN 
FR 
IT 
Actuala biserică parohială „Sfântul Sava” a fost ctitorită inițial ca mănăstire în 1583, de către călugări greci de la Mănăstirea „Sf. Sava” din Ierusalim, în timpul Voievodului Moldovei Petru Șchiopul. În anul 1625, din cauza degradării rapide a edificiului și a incendiului provocat de invazia tătarilor, biserica mănăstirii a fost refăcută din temelie, al doilea ctitor fiind postelnicul Ioan Enache Caragea.
După reinaugurare, Mănăstirea „Sfântul Sava” a devenit în scurt timp un însemnat centru cultural, social și politic ortodox. În 1714, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, aici a luat ființă Academia Domnească, o bibliotecă și o tipografie slavo-română, care a tipărit de asemenea în greacă și arabă. În Casa „Diaconia”, aflată în vecinătate, s-a deschis în 1864 Colegiul Național „Sfântul Sava”, care găzduiește astăzi un centru de asistență socială și educație. În urma demolării mănăstirii Dancu în 1903 din vecinătatea Teatrului Național, Mănăstirea „Sfântul Sava” a primit racla cu fragmente din Moaștele Sfinților Mucenici Trifon și Marina.
Lăcașul de cult este unic în România prin forma sa specifică arhitecturii bizantine orientale. Acesta se remarcă prin impresia de masivitate datorată dimensiunilor corpului bisericii, poziției celor două turle scunde, dar masive, pietrei de talie la exterior, precum și mărimii turnului-clopotniță cu aspect de fortăreață. Profilul de piatră al soclului este specific arhitecturii ecleziastice moldovenești, iar brâul median exterior din cărămidă de forma zimțată alături de brâul spiralat de la turle aparțin arhitecturii specifice muntenești. Stilul gotic este prezent prin chenarul în muluri al ușii dinspre vest și prin arcadele interioare în arc frânt. Cele două turle larg deschise, cu 12 fețe, prezintă un brâu împletit la bază și o friză de ocnițe deasupra acesteia. Turlele se termină cu cupole turtite, specifice arhitecturii bizantine, dar și otomane.
Iconostasul înalt a fost realizat în secolul al XIX-lea în stil baroc, cu ornamentări sculpturale aurite.
Pictura interioară a fost executată în anul 1832 în stil renascentist în tehnica „secco”, însă a fost în mare parte distrusă. Biserica a fost repictată în anii 2010 – 2013 în stil neobizantin, în tehnică „fresco”, iar circa 150mp din pictura veche a fost restaurată și integrată armonios cu cea nouă. Pictura de la intrarea principală, aflată la parterul turnului-clopotniță, prezintă scene din viața Sfântului Sava, care a trăit între anii 439 și 532. Scenele pictate sunt inspirate din biografia scrisă de ucenicul său, Chiril din Skitopolis. „Tipicul lui Sava” este lucrarea sa cea mai importantă și cuprinde rânduielile de slujbă pentru întreg anul. Moaștele sale se găsesc la Mănăstirea Lavra (sau Mar Saba), ctitorită de el în deșertul Palestinei. Pictura din pridvorul vestic prezintă tabloul votiv al Voievodului Moldovei, Petru Șchiopul și al familiei sale, ca primi ctitori ai lăcașului.
Turnul-clopotniță este structurat pe trei niveluri. Primul este parterul care integrează holul de intrare dinspre sud. Al doilea adăpostește Muzeul Parohial cu o colecție de carte veche de patrimoniu din secolele XVIII-IX, cărți liturgice și didactice religioase și obiecte de cult găsite în urma cercetărilor arheologice prilejuite de renovarea bisericii în 2013. Ultimul nivel găzduiește clopotul mare (910 kg) datând din 1809 și un clopot recent mai mic, de 300kg.
Parcul bisericii a fost reamenajat recent, iar în mijlocul acestuia a fost plasată o cruce din piatră de carieră din Dobrogea sub care au fost depuse oseminte din cimitirul fostei mănăstiri. Din anul 2005, biserica este lăcașul de cult de predilecție al persoanelor cu deficiențe de auz și vorbire, cărora li se traduc slujbele în limbaj mimico-gestual.
PROGRAM BISERICĂ / MUZEU: 08:00-16:00
SITE WEB: https://sfsava.mmb.ro/
7. Biserica Armeană