EN 
FR 
IT 
Biserica a fost ctitorită de către boierul Savin Zmucilă vel Ban și a fost sfințită la 15 iunie 1705 de Misail, Mitropolitul Sucevei si Moldovei. A avut inițial hramul Adormirea Maicii Domnului. Numele lăcașului este legat de titlul de dregător domnesc („ban”) purtat de către ctitor. Însă, chiar înainte de aceasta, în acest loc a existat o biserică păstorită de „popa Ioan ot Banul”, potrivit unui document din vremea domnitorului Vasile Lupu (emis în 1638), iar ultimele dovezi atestă o așezare bisericească aici încă din 1560.
Aceasta este prima biserică în care s-a slujit de la început exclusiv în limba română, față de alte biserici sau mănăstiri din oraș, închinate Locurilor Sfinte, unde slujba era săvârșită în slavonă sau greacă (Galata, Trei Ierarhi, Barnovschi etc.). Biserica a fost de la început înzestrată cu cărți românești din secolul al XVII-lea, precum Cazania tipărită la Iași în 1643 (astăzi expusă la Muzeul Sfântul Ierarh Dosoftei Mitropolitul), Molitvelnic (Iași, 1681), Liturghier (Iași, 1683), Evanghelia greco-română (București, 1699).
În trecut, a fost cunoscută și sub numele de „Biserica calicilor” sau a săracilor, pentru că aici se închina o mare parte din cei care trăiau din mila publică. Aceasta a fost construită în Mahalaua Calicilor, lângă „marea râpă”, zonă cunoscută astăzi sub numele de Râpa Galbenă. De asemenea, pe lângă biserică, boierul Savin Zmucilă a construit și un azil care a funcționat până în anul 1948, pentru a-i adăposti pe săraci, bolnavi și călători. Azilul se finanța din veniturile proprietăților parohiei (inclusiv Berăria Bragadiru, ulterior reconstruită drept Cinematograful Tineretului) sau din donațiile altor boieri.
Cu timpul, biserica de lemn s-a deteriorat și a devenit prea mică pentru numărul sporit al enoriașilor. Astfel, în anul 1802, Mitropolitul Iacob Stamati a decis să contribuie la construirea noii biserici din piatră pe locul fostei biserici din lemn, asemănătoare ca dimensiuni Catedralei Sf. Gheorghe din curtea actuală a Mitropoliei. Planurile și construcția bisericii au fost executate de un arhitect din Transilvania, Herr Leopold. Odată cu reconstrucția lăcașului, tradiția numelui „Banu” a fost păstrată, însă hramul a fost schimbat cu cel actual, „Duminica Tuturor Sfinților”. Este vorba despre prima Duminica după Rusalii, când, spun scripturile, „un înger a venit și a stat în altar, având o cădelniță de aur, […] iar fumul tămâii s-a suit din mâna îngerului, împreună cu rugăciunile sfinților, înaintea lui Dumnezeu.”
Ornamentația exterioară este dominată de stilul baroc evident prin ornamentările în stuc din jurul ferestrelor mari și luminoase, dar și prin cornișa crenelată și acoperișul în șarpantă. Deasupra nartexului, are un turn-clopotniță cu o configurație dominată de accente baroce. Biserica are două abside laterale conturate în interior și, împreună cu cea semicirculară de la altar, formează un plan treflat. În interior, are trei bolți concave cu amvon decorat. Pictura renascentistă a fost realizată la 1803 de meșterul moldovean Eustatie Altini. În 1948, Comisia Monumentelor Istorice, prin delegatul său, pictorul Corneliu Baba, a dispus răzuirea picturii, deoarece era înnegrită și nu prezenta valoare istorică. S-a păstrat totuși până azi un medalion în pronaos, sub fereastra din stânga. Pictura neoclasică refăcută în 2013, odată cu amplele lucrări de restaurare, se remarcă prin culorile calde, neobișnuite pentru bisericile ortodoxe, și brâurile bogate în decorațiuni. În cadrul renovării recente a monumentului de patrimoniu s-a amenajat sub biserică un spațiu expozițional care va găzdui un muzeu cu obiecte de cult vechi și o bibliotecă, iar lăcașul a fost luminat arhitectural.
Program BISERICĂ / MUZEU:
Luni/Miercuri/Joi: 08:00 – 16:00
SITE WEB: http://www.bisericabanu.ro/
1. Gara Iași(Traseul Evreiesc)