O privire aruncată în exteriorul Carpaților, în nord-estul României, dezvăluie orașul îmbrățișat de cele șapte coline. Iași, un cufăr al României, vine în întâmpinarea oaspeților săi cu „bijuterii” din diverse tărâmuri.
Pentru a descoperi toate secretele orașului, te invităm să o iei la pas pe străzile încărcate de istorie și farmec: Strada Lăpușneanu, Bulevardul Ștefan cel Mare ori strada Cuza Vodă. Dacă ajungi în inima orașului, chiar unde se întâlnesc aceste artere, vei păși în Piața Unirii, pe locul unde s-a născut România în pași de Hora Unirii a lui Vasile Alecsandri. Zona centrală abundă de clădiri somptuoase, care atestă măreția orașului: Hotelul Traian, construit după planurile lui Eiffel, Palatul Braunstein, Muzeul Unirii, Teatrul Național cu suflu de peste două secole, Palatul Roznovanu, sediul actual al Primăriei Municipiului Iași, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, prima instituție de învățământ superior din România, ori Casa Pătrată, sediul Prefecturii. Toate aceste bijuterii sunt încununate de splendoarea Palatului Culturii, care învăluie orașul într-o aură a misterului.
O supra-denumire a orașului Iași este cea a „orașului celor 100 de biserici”. Un periplu religios pentru o zi îți va dezvălui Catedrala Mitropolitană, cea mai mare biserică ortodoxă din România, Catedrala Romano-Catolică, Mănăstirea Golia, unde scriitorul Ion Creangă a fost diacon, Biserica Bărboi, Biserica Barnovschi, Sinagoga Mare, dar și mănăstirile din apropierea Iașului: Dobrovăț, Bârnova și Hadâmbu. În secolul trecut, Iași ajunsese să fie gazda a peste 120 de sinagogi. Toate acestea impresionează prin arhitectură, atmosferă și istorie și poate cea mai emoționantă poveste este cea a Mănăstirii „Trei Ierarhi”. Aceasta este o bijuterie arhitecturală, cu un aspect exterior croit sub forma unei dantele, cu simboluri gravate și care deține mormintele a trei personalități marcante ale istoriei românilor (Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza și Vasile Lupu).
Indiferent de ora la care alegi să te plimbi prin oraș, te vei convinge de faptul că Iași nu doarme. Nu are o predilecție pentru liniște profundă datorită miilor de studenți care au găsit în Iași a doua casă și țin treaz orașul. Spiritul activ al Iașului este stimulat și de găzduirea unor festivaluri pentru toate categoriile de public: iubitorii de teatru, de film, de muzică sau de carte: Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr, Festivalul Serile Filmului Românesc, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, Hangariada, Rocanotherworld, Festivalul Internațional al Educației. Diminețile pot începe fascinant la o cafea, iar seara, la etajul 13 al Hotelului Unirea, Restaurantul Panoramic îți oferă o priveliște inedită asupra orașului plin de lumini. După ce ai savurat delicioșii papanași de la înălțime, ești condus spre un pahar de vin roșu într-unul din barurile sau cafenelele nocturne ale orașului.
O sferă foarte valoroasă a orașului este și literatura, astfel că Iași a devenit, în timp, căminul multor case memoriale dedicate scriitorilor români. Prima casă memorială din țară a devenit Bojdeuca lui Ion Creangă, unde a fost primit și poetul național Mihai Eminescu, cel care prin versurile sale a încântat nu numai Iașul, ci tot poporul. Dacă ești o fire romantică, fă-ți curaj și îți poți cere partenerul în căsătorie chiar lângă celebrul tei al lui Eminescu din Parcul Copou.
O călătorie în timp îți va putea destăinui că spiritul perioadei comuniste mai trăiește încă prin intermediul unor clădiri ieșene cu un aspect deosebit: Academia Română, Casa de Cultură a Studenților, Hotel Unirea, Casa Pătrată sau Hotel Moldova. Chiar lângă convenționalul hotel Moldova, s-a ridicat, cu mult curaj, non-conformistul Palas Mall, un loc care invită la relaxare, fie prin shopping, fie cu iarba verde a Grădinii Palas, din spatele Palatului Culturii.
Tuturor le plac bijuteriile, indiferent de sfera din care acestea provin. Ia-ți acum un bilet spre Iași și convinge-te de varietatea podoabelor pe care orașul celor șapte coline le tăinuiește.
ȘAPTE TRASEE TEMATICE
Realizarea unui traseu al Unirii urmăreşte răsfoirea unor pagini importante din istoria Iașului prin descoperirea unor locuri de memorie ce au contribuit la consolidarea națiunii române. Pe parcursul traseului sunt puse în lumină obiective care ascund în spatele ferestrelor mituri și legende și ale căror pereți au fost martori ai unor evenimente remarcabile din istoria neamului. Se abordează cu precădere actul Unirii de la 1859, care își are originile în bătrânul Iași și rolul de Capitală a Rezistenței românești în Primul Război Mondial, de unde provine și motto-ul ,,România s-a născut la Iași”. Vizitatorii sunt invitați astfel într-o frumoasă călătorie în trecutul zbuciumat al fostei capitale a Moldovei.
Traseul propune spre vizitare cea mai veche zonă a Iașului, locul unde s-a exercitat puterea și s-a scris istoria Moldovei vreme de cinci secole – Curtea Domnească de la Iași, ce datează încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun – 1437, în perimetrul actualului Palat al Culturii, simbol absolut al orașului. Domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a mutat în 1564 capitala Moldovei de la Suceava la Iaşi, fapt a dus la dezvoltarea Curţii Domneşti. Pe aceste locuri, Mihai Viteazu a realizat uniunea vremelnică a Țării Românești, Ardealului și Moldovei la 27 Mai 1600, ceea ce a întărit mai târziu idealurile de unire ale tuturor românilor. Tot aici, la 5 ianuarie 1859 i s-a încredințat lui Alexandru Ioan Cuza misiunea de a realiza Unirea Principatelor, ducând astfel la nașterea României moderne.
Spre Ulița Mare, actualul Bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt, se distinge silueta zveltă a Bisericii Sf. Trei Ierarhi, o bijuterie arhitecturală și un adevărat panteon românesc, aici fiind înmormântați domnitorii Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza. În această curte și-a avut începutul și Eteria din 1821- Revoluția de eliberare a Greciei.
Incursiunea prin Piața Națiunii ne va releva Monumentul Unirii în mijlocul hărții simbolice a României Mari de la 1918, clădirea impozantă a Universității de Medicină și Farmacie ,,Grigore T. Popa” unde s-au pus bazele primei instituții de învățământ superior din România la 1860 și primul Muzeu de Științe Naturale din țară, loc al desemnării lui Cuza drept candidat la alegerile unioniste. Traseul continuă cu casa boierească a lui Mihail Kogălniceanu, adevăratul artizan al Unirii, care reconstituie atmosfera de epocă, impresionând prin eleganță și lux. Muzeul Universității reiterează nașterea primei Universități a țării după actul Unirii și ne introduce în una din cele mai vechi civilizații din Europa care a trăit pe aceste meleaguri – civilizația Cucuteni. Monumentala clădire a Universității „Alexandru Ioan Cuza” invită la o incursiune prin universul romantismului cosmic a pictorului Sabin Bălașa, prin superba Bibliotecă a Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” și prin Aule. Coborâm apoi dealul Copou pe lângă impresionanta Bibliotecă Centrală Universitară (fostă Fundațiunea Regele Ferdinand I) și pe lângă Palatul Copiilor, fosta reședință a reginei Maria, în jurul căruia gravitează fascinante legende și evenimente istorice.
Mai jos, pe Strada Lăpușneanu, o faimoasă arteră pietonală a Iașului, facem o scurtă vizită la Muzeul Unirii, fosta reședință a domnitorului Principatelor Unite Române, Alexandru Ioan Cuza. Tot aici a fost și reședința Regelui Ferdinand I în timpul mutării capitalei României la Iași (1916-1918), unde a fost orchestrată și Marea Unire din 1918, cu etapele unirii Basarabiei la 27 martie şi a Bucovinei la 28 noiembrie.
În final ajungem în Piața Unirii, ce are o deosebită semnificație pentru români, reprezentând locul în care se dansează neîntrerupt Hora Unirii la fiecare 24 ianuarie, din 1859 până azi.
Orașului Iași i s-a făcut promisiunea de a rămâne Capitală Culturală a României după Unirea de la 1859 și mutarea capitei la București (1862). Acest lucru s-a realizat la vremea respectivă prin sprijinul Regelui Carol I, care a oferit Iașului clădiri monumentale, printre care Catedrala Mitropolitană, Esplanada Elisabeta, Teatrul Național, Palatul Universitar de la Copou, dar și clădirea-simbol a orașului: Palatul Culturii.
Începuturile Iașului ca oraș al artelor și al culturii sunt însă mai vechi. Premierele culturale la nivel național de la Iași se pot constitui drept pledoarii pentru acest statut. Teatrul este principala ramură a artei care a plasat Iașul pe harta culturală românească. Începând cu anul 1816, când are loc prima reprezentație de teatru în limba română cu sprijinul lui Gheorghe Asachi, Iașul devine un nucleu al dezvoltării dramaturgiei românești. În 1833 este susținută prima reprezentație de Operă la Théâtre de Variétés, pe locul actual al parcării din spatele Teatrului Național. Oameni de cultură ieșeni încep să se îndeletnicească cu scrierea pieselor de teatru în limba română, încurajează punerea lor în scenă și conduc împreună la constituirea primului Teatru Național din România în 1840. Vasile Alecsandri, care dă azi și numele Teatrului, este considerat întemeietor al dramaturgiei românești, fiind una dintre figurile principale care au determinat dezvoltarea acestuia la Iași. Monumentalitatea clădirii face ca Teatrul Național ,,Vasile Alecsandri”, construit la 1897, să rămână în memoria vizitatorilor drept ,,unul dintre teatrele care îți taie respirația”, așa cum indică recentul top realizat de BBC.
Parcursul artei la Iași se remarcă însă și prin puncte de reper și elemente de unicitate în muzică, pictură, arhitectură sau fotografie. Reprezentațiile Filarmonicii Moldova au început sub bagheta marelui compozitor și dirijor George Enescu în 1942. Muzeul de Artă din Palatul Culturii deține o bogată colecție de picturi realizate de personalități de seamă, cum ar fi pictorii renumiți Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Nicolae Grigorescu sau Octav Băncilă. Una dintre cele mai frumoase biblioteci din lume se găsește în Palatul Universitar de la Copou, în cadrul Universității Tehnice ,,Gheorghe Asachi”. Galeriile de artă sunt pline de lucrări contemporane ale absolvenților Universității de artă „George Enescu”, dar și de lucrări postimpresioniste, realiste sau naive ale artiștilor locali.
Iașul devine o scenă artistică în sine prin desfășurarea unor festivaluri de tradiție, dar și prin inițiative noi ce apar în fiecare an. Festivalul Internațional al Educației (FIE) este perceput drept un ,,festival al festivalurilor”, valorificând prin evenimente de gală și spectacole, muzica, literatura, filmul, teatrul şi opera. Acesta s-a desfăurat prima oară în 2013, în același an cu Festivalul Internațional de Literatură și Traduceri (FILIT), care a primit recent titlul de cel mai important festival de profil din Europa de Est.
Cultura se regăsește la Iași și în stradă, iar Piața Unirii este adesea scena flashmoburilor, a reînvierii Horei Unirii și a seratelor de tango argentinian. Pe străzile centrului pot fi adesea întâlniţi cântăreţi la chitară, vioară sau clape, care animă oraşul cu acordurile lor. În ultimii au început să se dezvolte centre de artă sau culturale şi mai departe de centru (Ateneul Tătăraşi), ajungând până în zona industrială (Hubrica). Argumentele creării unui traseu tematic al artelor la Iași nu se opresc însă aici. Acestea trebuie însă descoperite și experimentate de către vizitator pe străzile, în clădirile, în cafenelele și la evenimentele care definesc cu succes spiritul artistic al orașului Iași.
Partidul Comunist Român (PCR) își are începuturile în anii 1920, iar între 1924 și 1944, acesta a fost declarat ilegal. Deținuți politici și colegi de celulă au fost și conducătorii statului din perioada comunistă: Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. După invazia sovietică din 1944 și ocuparea Iașului, România a hotărât întoarcerea armelor împortiva aliaților naziști și alierea cu Uniunea Sovietică. Acest moment, „Eliberarea de sub jugul fascist” a fost sărbătorit în perioada comunistă ca Zi Națională – 23 august. Intrarea treptată a comuniştilor în structurile de conducere a ţării îl obligă pe Regele Mihai I să abdice în 1947. În primii ani ai conducerii comuniste s-a dus o politică represivă: desființarea partidelor, înființarea Securității, a închisorilor politice și arestarea opozanților, precum și începerea colectivizării agricole. Uriașele despăgubiri de război cerute de URSS au sărăcit țara și ocuparea de către sovietici a unor teritorii românești (Basarabia și Bucovina de Nord) a determinat o îndepărtare treptată de Moscova. Apogeul emancipării României a fost în 1968, când Nicolae Ceaușescu a ținut un celebru discurs prin care condamna invazia URSS din Cehoslovacia. A urmat o perioadă de prosperitate a României, prin crearea unor alianțe cu țări capitaliste, discursuri pacifiste în contextul Războiului Rece și un avânt impresionant în construirea comunismului prin exacerbarea patriotismului și naționalismului de factură muncitorească. În urma vizitelor în Coreea de Nord, cuplul Ceaușescu începe să dezvolte un puternic cult al personalității, unic în Europa, numind perioada conducerii sale „Epoca de aur”. În 1982 dictatorul decide să plătească toate datoriile externe ale țării, acțiune ce a dus la o lipsă tot mai acută de alimente și alte produse, opriri ale utilităților și o creștere a opresiunii. Prăbușirea sistemului s-a produs violent în decembrie 1989. În timpul Revoluției au fost împușcate mii de persoane în confruntări ale protestatarilor cu armata, iar cuplul prezidențial a fost condamnat la moarte și executat.
La Iași, planificarea sistematizată din anii socialismului a influențat nu doar mentalitatea colectivă, ci și aspectul orașului. Transformarea spațiului construit moștenit a fost aproape completă. Au fost demolate clădiri simbol și construite în loc edificii din beton care să satisfacă cerințele propagandei comuniste (Casa de Cultură a Studenților, Casa Pătrată etc.), iar micile străzi negustorești au fost rase pentru a face loc unor mari bulevarde (Independenței, Anastasie Panu etc.). Centrul istoric, de factură romantică, își pierde din importanță prin naționalizarea și ocuparea clădirilor de către grupuri sociale vulnerabile, sau demolarea acestora. Se dezvoltă însă cartierele muncitorești noi, de tip dormitor. Cutremurul din 1977 a folosit ca pretext pentru a demola zone întregi din centru. Unii arhitecți au introdus în dictatura betonului elemente tradiționale sau artistice, folosind mozaicuri și decorațiuni din beton. Alții au reușit să salveze importante vestigii arheologice sau au adus elemente inovative, precum dispunerea balcoanelor unor blocuri pentru a fi citit cuvântul INDEPENDENŢA. Piața Unirii, un exemplu de amenajare în perioada comunistă, este presărată cu mozaicuri pe teme predilecte ale propagandei socialiste: agricultura, pădurile, industria, artele, pacea și istoria, piesa de rezistență fiind scena cu Dragoș Vodă și bourul.
Nemulțumirile din ultimii ani ai comunismului s-au manifestat la Iași prin revolta de la Uzina Nicolina și cea studențească din februarie 1987 și a culminat cu manifestația planificată, dar eșuată din 14 decembrie 1989, eveniment pe care unii îl consideră startul Revoluției Române.
Se spunea că, la Iași, din orice loc te-ai afla, se putea vedea turla unei biserici. Astăzi însă, blocurile rezidențiale construite după anii 1970 obturează uneori privirea călătorului. Iaşul este supranumit „oraşul celor 100 de biserici” iar acest lucru îl face orașul cu cele mai multe biserici din România. În fapt sunt 109 lăcașuri de cult creștin: 84 de lăcașuri ortodoxe și 25 creștine non-ortodoxe (catolice sau neoprotestante). Sunt și 3 lăcașuri non-creștine (două sinagogi și o moschee).
Într-un oraş în care majoritatea clădirilor erau din lemn sau din chirpici, bisericile au fost, până recent, unele dintre puținele clădiri care au reuşit să reziste de-a lungul veacurilor. Generații întregi de domnitori, boieri și simpli orășeni au fost binecuvântați, cununați sau înmormântați la bisericile care se concentrau în vechea cetate sau în cele care vegheau orașul de pe colinele care îl înconjoară. Bisericile sau mănăstirile care au fost fortificate au servit drept adăposturi în timpul numeroaselor invazii, epidemii sau incendii. Ele au devenit principalele centre ale culturii naţionale, curţile unor mănăstiri adăpostind tiparniţe, şcoli sau chiar primele nuclee universitare.
Lăcașurile de cult din Iaşi prezintă numeroase stiluri arhitecturale, individualizându-se însă cel tipic moldovenesc. Unele biserici aparţin stilului bizantin, consolidat în perioada medievală sau rusesc, apărut după 1700 când Imperiul lui Petru cel Mare a început expansiunea culturală și teritorială. Nu lipsesc din peisaj nici elementele baroce sau gotice care se inserează armonios pe lăcașurile de cult . Iașul a fost mereu divers din punct de vedere etnic și confesional, astfel încât se pot întâlni adevărate bijuterii arhitectonice aparținând atât cultului ortodox românesc, cât și armean sau lipovenesc sau catolic.
Cu toate că de-a lungul timpului multe biserici au fost distruse de vreme sau de evenimente tragice, iar altele au fost transformate în închisori, depozite sau doar închise și abandonate, în ultimul timp se observă o creștere a interesului pentru conservarea monumentelor istorice religioase și pentru construirea de noi lăcașuri de cult.
Iașul se bucură de prezența moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, care atrage în fiecare an, în luna octombrie, zeci de mii de pelerini – dovadă a perpetuării credinței străbune. Pelerinii cu credință adâncă de Dumnezeu vor descoperi baldachinul cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Catedrala Mitropolitană ca pe un epicentru al vieții ortodoxe la Iași. Ei vor descoperi icoanele făcătoare de minuni la Mitropolie și la Biserica Barnovschi, mormintele ctitorilor și ale ierarhilor la Catedrala Veche și o bogată iconografie la Mănăstirea Golia și la Biserica Banu.
Vizitatorul laic român al lăcașurilor de cult va admira priveliștea din Turnul Goliei și poveștile cu diaconul Creangă de la Mănăstirea Golia, armonia de arce ale coloanelor din marmură de la Biserica Bărboi, pictura familiei Regale de la Biserica Sfântul Nicolae Domnesc și de la Mitropolie, catapeteasma din marmură de la Biserica Trei Ierarhi. Oaspetele din străinătate va fi impresionat de dantelăria unică din piatră de la Mănăstirea Trei Ierarhi, de pictura bizantină autentică de la Mănăstirea Golia, similară cu cea a bisericilor pictate UNESCO din Nordul Moldovei, de corul angelic de la Catedrala Catolică sau de corul bizantin de la Biserica Sfântul Nicolae Domnesc. Vizitatorul armean va găsi mărturiile civilizației poporului său la Biserica Armeană iar cel grec se va simți ca acasă la Biserica Bărboi și în locurile marcate de începuturile mișcării de Eliberare a Greciei sub steagurile Eteriei (Mănăstirea Trei Ierarhi și la Galata).
Evreii au fost prezenți la Iaşi din vremuri străvechi, iniţial în număr redus, unii reuşind totuşi să ajungă în poziţii importante, precum logofăt sau medic la curțile domnitorilor Moldovei. Cu timpul însă, comunitatea evreiască din Iaşi a crescut în importanță, depășind uneori jumătate din populația orașului.
La mijlocul secolului al XVII-lea, un important val de evrei s-a refugiat în Moldova, fiind alungați din Polonia și Ucraina. Bunăvoinţa domnitorilor moldoveni a oferit un trai liber evreilor, care începuseră să comercializeze alimente, îmbrăcăminte sau delicatese. În 1671 se construiește Sinagoga Mare – cea mai veche păstrată din România. Cartierul Târgu Cucului, pe atunci periferic, a devenit centrul comunității evreiești din Iași, un loc extrem de dinamic, spiritual, dar dominat de sărăcie. Unii evreii au construit impozante edificii pe străzile comerciale, alții au fost mari filantropi, dar cei mai mulţi erau negustori extrem de pricepuţi.
La începutul secolului al XIX-lea, se înregistrează imigrări masive din Rusia și Galiția (Ucraina) cauzate de persecuții. Evreii devin majoritari în multe târguri, inclusiv în Iași. Perioada 1840-1940 a reprezentat o înflorire a culturii, artei și negoţului evreiesc. Au fost întemeiate peste 100 de sinagogi, zeci de școli, spitale, fabrici și prăvălii pe principalele artere comerciale ale orașului. La Iași a luat ființă primul teatru evreiesc (idiş) din lume, sub îndrumarea lui Avram Goldfaden, dar și primul ziar idiș din lume, „Korot Haitim” (Cronica Timpului). Tot în Iaşi au fost scrise şi versurile imnului viitorului stat Israel.
Anii 1900 sunt marcați de emigrarea masivă a evreilor (alături de alți europeni) către Statele Unite ale Americii. Dificultăţilor economice li s-a adăugat şi seceta din 1905, apariția filoxerei care a decimat producția viticolă, precum şi Răscoala din 1907 a țăranilor împotriva latifundiarilor care adesea dăduseră în arendă unor evrei extinse suprafeţe de teren agricol.
Multiculturalismul din Iaşi nu era întotdeauna apreciat de către unii localnici. Conceptele contrare ale religiei mozaice faţă de creştinism, culminate cu acuzaţia colectivă a poporului evreu de deicid (uciderea domnului Iisus Hristos), începuseră să creeze tensiuni între locuitori. Pe fondul unui antisemitism în creştere în toată Europa, ziarele şi unele organizaţii filonaziste sau legionare au început să găsească evreii drept principali vinovaţi pentru orice problemă a ţării. Începând cu 1938, guvernele antisemite şi apoi dictatura militară a mareşalului Ion Antonescu au transpus ura faţă de evrei în legi care au dus la exproprierea evreilor, eliminarea din funcţii sau stigmatizarea rasială, ca măsuri de rezolvare a “chestiunii evreieşti”. Se dorea astfel “curăţirea terenului”, în special prin deportarea evreilor în lagăre.
Cel mai tragic moment al existenței evreiești din Iași se desfășoară în timpul Pogromului de la Iași din iunie 1941, când mii de evrei au fost executați în curtea Chesturii Poliției, dar și în case sau pe străzi. Alte câteva mii au fost înghesuite în „trenurile morții”, din care puțini au reușit să supraviețuiască. În urma acestui masacru, a deportărilor și apoi a exodului către Israel, comunitatea din Iași a ajuns la doar câteva zeci de familii. Sistematizarea violentă din perioada comunistă a distrus, aproape în totalitate, memoria acestei comunități dinamice. Câteva clădiri rămase, împreună cu documentele și poveștile scrise, oglindesc doar parţial însemnătatea comunităţii evreieşti pentru orașul Iași. Astăzi, comunitatea evreiască se implică în activităţi culturale, cu scopul de a conserva tradițiile iudaice prin diverse conferințe, dezbateri sau festivaluri.
Romantismul a fost o mișcare intelectuală și artistică care a luat naștere în vestul Europei la sfârșitul secolului 18 și a ajuns la apogeu pe la 1800. Dezvoltarea romantismului a fost inegală și în unele zone s-a prelungit până spre sfârșitul secolului 19 iar un reprezentant tipic al temelor romantice precum Mihai Eminescu a fost considerat ca ultimul mare poet romantic. Apărut ca reacție la Revoluția industrială, romantismul a înflorit în artele vizuale, literatură și mai târziu în muzică. A debutat în conglomeratul de state germane unde conceptul Sturm und Drang (Furtună și avânt) a jucat un rol central în mișcarea de unificare a acestor state iar ulterior s-a răspândit în toată Europa.
În contrast cu neoclasicismul, romantismul s-a concentrat pe căutarea idealului sublim prin experiența subiectivă a individului. Temele fundamentale abordate de romantici au fost idealul, dorința de libertate, exprimarea sentimentelor dramatice, atracția exotismului și re-descoperirea Orientului, aspirațiile titanice ale omului, misterul naturii. Literatura romantică s-a pliat pe dorința nestăvilită de emancipare și dezvoltare a națiunilor europene mari și mici. Arhitectura romantică a fost eclectică și a valorizat reinterpretarea trecutului – astfel au luat naștere curentele neo-romanic și neo-gotic. În muzică, romantismul a oglindit fidel transformările profunde produse pe continent după Revoluția Franceză și iluminism. Byron, Walter Scott, Victor Hugo, Stendhal, Delacroix, Caspar Friedrich David, William Turner, Beethoven, Chopin, Berlioz și nenumărați alți creatori atestă fecunditatea mișcării romantice. Romantismul a devenit cunoscut în spațiul românesc prin generațiile de tineri din elita politică educați în statele occidentale; idealurile pe care pașoptiștii le-au susținut cu aplomb au fost în esență idealuri romantice.
Perioada romantică și-a pus adânc amprenta asupra Iașului odată cu marile transformări aduse de și odată cu deschiderea Principatului Moldovei către valorile occidentale în secolul 19. Iași este un oraș romantic prin excelență care poate oferi experiențe de neuitat oricărui vizitator.
Un traseu romantic la Iași poate debuta cu o plimbare pe aleile Grădinii Botanice, cea mai veche din România, loc ideal pentru plimbare și relaxare. Periplul trebuie să continue pe Dealul Copoului, vechiul Pod Verde, cea mai romantică stradă din România. Mireasma teilor (Tilia Tomentosa și Tilia platyphyllos), deveniți simbol al orașului te însoțește permanent și devine îmbătătoare în Parcul Copou, domeniul lui Eminescu. De 200 de ani acesta este locul de promenadă favorit al ieșenilor, o altă experiență de neratat în capitala Moldovei. Merită să faci un popas la prima Universitate românească și să admiri picturile lui Sabin Bălașa din Sala Pașilor Pierduți și superba sală a Bibliotecii Universității Tehnice Gh. Asachi. Copoul este impregnat de istorie și de romantism, de la Bojdeuca lui Creangă spre Casa Pogor cu junimiștii săi, până la Biblioteca Centrală. Râpa Galbenă este un alt loc romantic preferat de îndrăgostiți.
Merită să îți îndrepți pașii spre Strada Lăpușneanu care mai poartă încă urmele forfotei berăriilor, cofetăriilor, fotografilor și cinematografelor de odinioară. Un instantaneu romantic poate fi făcut și în Piața Unirii, punct istoric vital al orașului. Descoperim istoria romantică a vechilor magazinașe evreiești de pe Cuza Vodă și aflăm povestea inedită a primului teatru evreiesc din lume. Admirăm apoi fermecătorul Teatru Național, cu sala superb decorată în stil baroc și rococo. Ne bucurăm privirea cu povestea sculptată în piatră la Trei Ierarhi și culminăm cu Palatului Culturii, această bijuterie neogotică de factură romantică în centrul Iașului.
Legendarele șapte coline pe care Iașul a fost construit, la fel ca Roma sau Constantinopol, sunt perfecte pentru a descoperi natura, istoria și cultura într-un mod activ și relaxant. Fiecare dintre aceste coline reprezintă un etalon al istoriei şi evoluţiei orașului, fiind marcată de edificii religioase, puncte de belvedere și panoramice asupra orașului sau de zone destinate diverselor sporturi.
În ultimul timp au început să fie amenajate prin oraş o serie de piste pentru biciclete, însă toate pe trotuare şi neunite încă între ele. Pe de cealaltă parte, numărul de biciclişti a crescut, iar concursurile de alergare sau ciclism adună an de an sute de împătimiţi ai activităţilor sportive.
Amplasarea oraşului Iaşi la contactul dintre Câmpia Moldovei și Podișul Central Moldovenesc, îi oferă un cadru natural divers, în care se pot practica numeroase activități de agrement. Zona Repedea-Bârnova prezintă cele mai diverse posibilităţi de petrecere a timpului liber, de la relaxare, picnic, degustare de vinuri sau plimbări, la activităţi solicitante fizic precum: mountain biking, downhill, trail running, paintball, airsoft, escaladă pe stâncă şi pe panou, park aventura, tir cu arcul şi multe altele.
Traseul este conceput pentru a fi parcurs pe bicicletă în ritm mediu, pe parcursul unei zile întregi, îmbinând astfel relaxarea activă cu descoperirea moștenirilor istorice care au marcat orașul de-a lungul timpului. Pentru a face turul complet, cicliştii vor trebui să realizeze un circuit de aproape 60 de kilometri, având nevoie de o pregătire fizică adecvată acestei distanțe. Cea mai mare parte a traseului va fi parcursă pe drumuri pietruite sau prin pădure, diferența de nivel fiind una relativ modestă (800 m de urcare în total) raportată la timpul și distanța estimată. Cu toate acestea, traseul permite reveniri sau scurtături înspre centru aproape din orice punct în care ne-am afla.
Traseul activ îşi propune să atingă toate cele şapte coline ale Iaşului si anume: Galata (sud-vest), Cetăţuia (sud), Repedea, Bucium (sud-est), Şorogari (nord-est), Breazu şi Copou (nord-vest). Traseul reprezintă o incursiune în istoria Iașului, multitudinea de mănăstiri prezente în apropierea orașului oferind un cadru mistic și posibilitatea de a te plimba, pedala sau fotografia obiective turistice ce oferă priveliști spectaculoase. Altitudinile dealurilor variază între 100 şi aproape 400 de metri. Panorama cea mai cunoscută a oraşului se observă de pe platoul Repedea. De aici, în zilele senine se poate observa spre est emblematicul și maiestuosul Masiv Ceahlău, cu o înălțime de 1907 m, aflat la 130 km distanță. Mare parte din traseu ocoleşte drumurile principale asfaltate, pentru a putea experimenta în linişte pădurile, viile şi câmpurile, dar şi viaţa rurală care încă mai poate şi observată în unele sate, deşi suburbanul cucereşte din ce în ce mai mult teritoriu. Stilul de viaţă rural, cu un ritm mult mai liniştit faţă de agitaţia oraşului, ne aduce aminte de importanţa aerului curat, a apropierii de natură şi a mişcării. Alegerea parcursului exact poate depinde de anotimp, de condiţiile meteo sau de pregătirea fizică a cicliştilor, variantele de abordare a traseului fiind multiple.
Pentru doritorii de o plimbare pe jos (6-10 km), colinele se pot grupa câte două pe zi: Galata cu Cetăţuia, comuna Bârnova cu Repedea şi Bucium, dealul Copou cu Breazu, majoritatea fiind accesibile cu transportul în comun. Dealul Şorogari este singurul mai izolat, însă acesta se poate aborda împreună cu zona de agrement Ciric şi comuna Aroneanu.
Nivelul de dificultate : dificil
Număr km de pedalat :60 km
Diferență de nivel : 800 m
Timp estimat : 7-8 ore
Carosabil: drumuri neasfaltate sau poteci (70%), pistă de bicicletă (10%), șosea (20%).