Cu aproape 200 de ani în urmă, mişcarea lui Tudor Vladimirescu a deschis calea pentru noi încercări de reformare a societăţii româneşti. Un astfel de proiect a apărut pe teritoriul Moldovei, sub numele de Constituția Cărvunarilor, inspirată de ideile Revoluției Franceze și gândirea iluministă. Astfel, se încerca desprinderea de straiele medievale şi găsirea unui drum în lumea modernă. Numele de „cărvunari” este derivat de la numele „carbonarilor” italieni, organizaţii revoluționare italiene de eliberare anti-franţuzeşti în timpul războaielor napoleoniene.
Constituţia Cărvunară (sau Proiectul celor 77 de ponturi) a fost redactată de Ionică Tăutu împreună cu un grup de boieri progresiști moldoveni convinşi de doctrina revoluţionară apuseană. A fost elaborată la Iași și prezentată domnitorului Moldovei Ioan Sandu Sturdza pe 13 septembrie 1822.
Conform Constituţiei Cărvunare, Moldova trebuia să devină o monarhie constituţională, domnul împărţind puterea cu un Sfat Obştesc, asemănător Parlamentului de astăzi, din care urmau să facă parte și boierii de rang mai mic, până atunci înlăturați din funcții importante. Mai mult decât atât, Sfatul Obştesc urma să devină, de fapt, cel mai important organism din stat, îngrădind din prerogativele domnitorului. Alegerea persoanelor în funcţii nu mai revenea exclusiv domnitorului. Acesta, pentru a oferi o dregătorie, trebuia să se consulte cu Sfatul Obştesc. Astfel, conducerea statului ar fi fost atribuită unui Domn cu puteri limitate, ajutat de Sfatul Obștesc, ales dintre pământeni, de o Adunare Obştească alcătuită din mitropolit, episcopi şi de toată obştea boierilor. Domnitorul beneficia de un drept de veto care putea fi infirmat însă de Sfatul Obştesc.
Regimul lui Tăutu era de departe a fi un regim reprezentativ, puterea politică era lăsată în mâna boierimii. Dar cărvunarii dădeau termenului un sens mai larg, clasa lor boierească includea multe elemente burgheze și intelectuale, și excludea practic de la conducere marea boierime.
Puterea legislativă se exercita de domnitor împreună cu Sfatul Obştesc. Puterea executivă revenea domnitorului, iar puterea judecătorească era tratată ca o ramură a puterii executive.
În ceea ce privește administrația, erau stabilite măsuri pentru sancționarea abuzurilor funcționarilor care își încălcau îndatoririle, iar în privința armatei se preconiza ca oștile țării să nu poată fi recrutate dintre străini, urmărindu-se crearea unei armate pământene.
Erau, totodată, adăugate norme asemănătoare celor cuprinse în Declarația franceză a drepturilor omului și ale cetățeanului cu privire la libertatea individului. Erau garantate libertatea religioasă, dreptul de proprietate, egalitatea tuturor la dobândirea unor slujbe publice, menționându-se că ocuparea funcțiilor trebuia să se facă pe principii meritocratice: „numai după meritul bunelor fapte și după puterea vredniciei fiecăruia pentru slujba ce e să i se încredințeze”.
Aceeași constituţie prevedea ca persoanele care primesc mită să fie pedepsite conform legii, iar cei care au încălcat legea să nu mai poată fi numiţi în funcţii şi dregătorii.
Mai mult decât atât, prin respectiva constituţie, se dorea dezvoltarea educaţiei în Moldova. Mai precis ”spre obştescul folos şi păşire înainte pentru învăţătură neamului moldovenesc, să se aşăze şcoale obşteşti în Iaşi şi pe la toate târgurile din ţară, în rânduiala cea mai bună şi mai cuviincioasă, într-un chip ca acela ca să poată învăţa oricine în limba noastră gramatică, aritmetică, geometrie logică şi meşteşugul alcătuitor de scris, aceste fiind cele mai de trebuinţă pentru toată starea de obştie, pe lângă ştiinţa celor cuviincioasă a legei, a pravilei şi a datoriei obşteşti.”, arăta Constituţia Cărvunară.
Dintre drepturile şi libertăţile incluse în proiect mai menţionăm și libertatea conştiinţei, libertatea presei, dreptul la petiţie, inviolabilitatea domiciliului și drepturile electorale.
Constituţia cărvunarilor nu a căpătat o consacrare oficială, domnitorul Ioan Sandu Sturdza, deşi împărtăşea el însuşi ideile cărvunarilor, nu a putut să o pună în aplicare de teama marii boierimi sprijinite de Poartă și de ostilitatea Rusiei. Constituția lui Tăutu a fost atacată în numeroase rânduri, învinuind-o de spirit revoluționar, de anarhism, de dorința de a răsturna ordinea socială. Chiar și domnul Țării Românești, Grigore al IV-lea Ghica s-a alăturat acestui cor de acuzații, declarând ideea de constituție drept ridicolă și nepotrivită. Cu toate că proiectul constituţiei nu a fost adoptat, Constituția Cărvunarilor este un veritabil proiect de renaștere a țării pentru că, „ceea ce nu a putut să facă Tudor cu sabia, a voit să realizeze Tăutul cu capul, cu pana”. Aceasta se consideră a fi începutul doctrinei liberale în România.
Autor: Miruna ZAHARIA
Surse:
https://istpedia.blogspot.com/2013/03/constitutia-carvunarilor.html
https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2021/01/berindeiro.pdf