George Emil Palade, geniul născut la Iași într-o familie de profesori, tatăl său fiind profesor de filosofie, iar mama sa profesoară de liceu, a fost nucleul biologiei celulare la nivel mondial. S-a născut pe 19 noiembrie 1912 în Iași. A fost un biolog, medic și om de știință american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare, laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină.
Elevul George Emil Palade a luat doar premiul I pe băncile școlii, învățătoarea spunându-i mamei sale ” Nu știi ce copil ai! O să vezi mata de ce e în stare băietul aista!”
Acesta a intrat la Facultatea de Medicină în 1930 cu media 10 cu toate că tatăl său era contra acestei alegeri dorind alt viitor pentru fiul său, mai exact să urmeze Filosofia. A absolvit Medicina în 1940 obținând titlul de Doctor în Medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice cu media 10 fiind primul pe listă.
O realizare foarte importantă în viața sa o constituie elaborarea tezei sale de doctorat, din anul 1940: „Tubul urinifer al delfinului“.
În 1964 se căsătorește și pleacă cu soția sa în Statele Unite ale Americii, unde avea să descopere succesul în carieră. Mai întâi a fost angajat pe post de cercetător la New York University. Acolo l-a întâlnit pe Albert Claude, omul de ştiinţă care i-a devenit mentor.
A realizat importanța excepţională a microscopiei electronice şi a biochimiei în studiile de citologie. Altă cercetare importantă a lui Palade a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine.
El a pus în evidenţă particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau “corpusculii lui Palade”. Împreună cu Keith Porter, a editat revista “The Journal of Cell Biology” (Revista de Biologie Celulară), una dintre cele mai importante publicaţii ştiinţifice din domeniul biologiei celulare.
În 1974, George Emil Palade primește cea mai înaltă confirmare: premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în urma prezentării “Aspecte intracelulare în procesul de secreție a proteinelor”, care a fost publicată în 1992 de Fundația Premiului Nobel.
George Emil Palade la primirea Premiului Nobel. Imagine de arhivă, obținută la amabilitatea acad. Maya Simionescu 
Premiul Nobel
În 1975, Academia Română îl alege membru de onoare. Încă din 1961 însă, era membru al Academiei de Ştiinţe din SUA. De altfel, în 2007, preşedintele Traian Băsescu îl decorează cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Colan, după ce, în 1986, preşedintele american Ronald Reagan îi decernase Medalia Naţională pentru Ştiinţă.
La 12 martie 1986, Ronald Reagan, Preşedintele SUA, l-a premiat pe dr. George Palade cu Medalia Naţională de Ştiinţă (National Medal of Science) – în ştiinţele biologice, pentru merite deosebite constând în: ,,descoperiri fundamentale a unei serii esenţiale de structuri super-complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice”.
George Emil Palade a murit la 7 octombrie 2008, la vârsta de 96 de ani în San Diego, California, cenușa sa fiind răspândită în Bucegi de Filip, fiul său.
Autor: Alexandra COADĂ-LATĂ