Din istoria Iașului fac parte o mulțime de nume celebre. Printre acestea, o personalitate de excepție a fost juristul Vasile Pogor (1833– 1906), al cărui bust se află astăzi în fața Primăriei Iași și pe care stă scris sloganul „Mare primar al Iașilor”. Intelectual de mare clasă, după finalizarea studiilor juridice la Paris, Pogor revine în țară și lucrează ca membru al Tribunalului Iași timp de un an (1857-1858) și la Curtea de Apel Iași din anul 1859, fiind numit prefect al județului Iași în februarie 1866 odată cu schimbarea regimului politic. Ca primar, acesta a avut trei mandate (februarie 1880 – aprilie 1881, iunie 1888-1891 și mai 1892 – noiembrie 1894).
Vasile Pogor cunoștea cu desăvârșire viața orașului și se ocupa de aceasta cu multă pasiune: demara lucrări de restaurare a clădirilor și străzilor, cărora le dădea culoare cu ajutorul felinarelor și plantațiilor de tei sau diverși arbori. Pe lângă administrarea orașului, se ocupa și de buna funcționare a școlilor și le asigura copiilor nevoiași toate cele necesare pentru învățătură, fiind de părere că sursa bogăției unei țări este dată de școală, cultură și educație. Pogor a fost cofondatorul societății literare ”Junimea” (1863) și al revistei „Convorbiri literare” (1867), unde a scris versuri, proza și traduceri. Casa sa a fost prima din oraș iluminată electric și era numită „Casa cu ferestre luminate”. Aici își dădeau întâlnire personalități precum Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri și Theodor G.Rosetti. În prezent, Casa Pogor adăpostește Muzeul Literaturii Române din Iași.
Iașul era un oraș cultural, care a rămas însă fără un locaș al artelor. Dramaturgia a avut multiple premiere, iar „Théâtre des Variétés” a fost un prim pas în consolidarea teatrului la Iași. Teatrul funcționa într-o clădire aflată la intersecția străzilor Cuza Vodă cu strada Mănăstirea Dancu (vis-a-vis de Filarmonica), dar care a fost demolată în 1869. Oamenii politici și de cultură, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu au fost cei care au pus bazele primului Teatru Național din România în 1840. Timp de 42 de ani, acesta a funcționat în incinta Teatrului Național din Copou, care era proprietatea și fostul Palat Domnesc al lui Mihai Sturdza. Primul spectacol a avut loc în 1846, însă datorită unui incendiu devastator, în noaptea de 17 spre 18 februarie 1888 clădirea a ars. Acum, piesele se jucau doar pe scene provizorii. Una dintre acestea a fost Sala Pastia din cadrul fostului Han Bacalu, situat pe latura sudică a actualei Piețe a Unirii. După ce hotelul a devenit proprietatea fostului primar Scarlat Pastia, acesta i-a schimbat denumirea în Hotel România. Fiind un împătimit al teatrului, Pastia a gândit clădirea actualului Hotel Traian drept teatru. O altă sală faimoasă a orașului era Circul Sidoli, situat pe locul Hotelului Unirea.
Vasile Pogor punea la cale un plan ce avea să rămână în istorie. Înainte de încheierea celui de-al doilea mandat, primarul și consiliul local aveau să hotărască demolarea Primăriei și parțial a Mănăstirii Dancu (1541, ctitorie a boierului Jurie Dancu, sfetnic al domnitorului Petru Rareș), deja ruinată și demolată total în 1903, pentru a ceda locul construirii unui nou teatru în partea centrală a orașului. Planul era mai vechi, însă lipsa banilor și a terenului necesar întârzia înfăptuirea, iar cum terenul fostului Teatru de Varietăți nu era suficient, soluția artizanului proiectului a fost eliberarea unui spațiu mai mare în jur. Singura problemă rămânea sediul Primăriei, însă în 1891 vechea instituție urma să fie demolată, după ce Pogor găsise ca nou sediu Palatul Roznovanu, pe care Neculai Roznovanu îl ipotecase pentru suma de 200.000 de lei. Cum afacerea nu s-a definitivat, acesta reușește să pună mâna pe frumosul palat fără niciun ban.
Vechiul Consiliu este dizolvat și la conducere vine locotenentul Constantin Langa, al cărui consiliu se menține până în ianuarie 1892, când Vasile Pogor devine pentru a treia oară primar al Iașului. În 1893 încep lucrările pentru construirea noului teatru, Pogor angajându-i ca arhitecți pe vienezii Fellner și Helmer. Noua clădire a Teatrului Național a fost inaugurată în anul 1896 pe locul vechii primării și avea să poarte numele poetului și dramaturgului Vasile Alecsandri abia din anul 1956. La data de 1 decembrie 1896, Iașul era în sărbătoare, iar la ora 1 a amiezii, noul primar Nicolae Gane primea cheia și vedea visul lui Pogor împlinit.
Autor: Amelia TICUȘAN