EN 
FR 
IT 
Principala atracție și simbolul absolut al Iașului, Palatul Culturii reprezintă un muzeu emblematic al României și sediul Complexului Muzeal Național Moldova.
Edificiul monumental se distinge prin înălțime (turnul de 55 m), suprafață (268 de încăperi cu o suprafață desfășurată de ca. 35.000 m2) și prin poziția privilegiată pe „Platoul de Aur”, acea terasă de deasupra râului Bahlui care îi asigură palatului o vizibilitate sporită.
Forma actuală este rezultatul refacerii, între 1906-1925, a fostei reședințe a domnilor Moldovei, situată în cadrul vechii Curți Domnești de la Iași. Curtea fusese ridicată la începutul domniei lui Alexandru cel Bun (după 1400), iar prima atestare documentară datează din 1434. Voievodul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei, în jurul anului 1564, după care Curtea a urmat un îndelung proces de consolidare. Tot în acest loc, la 27 mai 1600, Mihai Viteazul s-a proclamat „Domn al Țării Românești și al Ardealului și al Moldovei”, titlu pe care niciun voievod nu-l avuse până atunci. Unirea de la Iași a Principatelor Românești pentru circa un an a întărit idealurile românilor de pretutindeni.
În primele secole de existență, Curtea Domnească arăta ca o cetate, cu ziduri de apărare, bastioane și turn la intrare, însă fortificațiile au început să fie înlăturate după 1700, la ordinul Imperiului Otoman. O reamenajare a acesteia a avut loc sub domnia lui Vasile Lupu (1634-1653). În urma incendiului devastator din 1775 și a seismului din 1802 (7.9 Richter), Domnul Moldovei Alexandru Moruzi a construit un impozant Palat Domnesc (1803-1806). Despre acesta din urmă, proiectat de arhitectul Johan Freywald în stilul neoclasic, s-a spus că avea „tot atâtea ferestre câte zile are anul”.
În urma unui alt incendiu (1827), între 1841-1843, Domnitorul Mihail Sturdza a dispus reamenajarea edificiului sub titulatura de „Palatul Ocârmuirii”.
Palatul Ocârmuirii – arhitectura dintre anii 1806-1883
Palatul Domnesc construit de Alexandru MoruziSursa: http://www.greekcommunity.go.ro/istoric.html
Publicată de Iași (fotografii vechi) pe Vineri, 13 mai 2016
După Revoluția din 1848, Iașul a constituit leagănul eforturilor intelectualității românești de a realiza idealul Unirii: „Măi muntene, măi vecine, vino să te prinzi cu mine” („Hora Unirii” de Vasile Alecsandri, 1856). În Sala Adunării Elective de la Palat (aflată pe atunci deasupra holului de intrare) s-a consfințit la 5 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Moldovei, când i s-a încredințat misiunea de a realiza unirea. Firmanul de învestitură a lui Cuza, la 21 septembrie 1859, a fost citit aici de colonelul turc Samih-bey.
După decizia mutării capitalei la București (1862), clădirea a pierdut o parte din roluri, iar după incendiul din 1880, palatul a capătat o înfățișare neoclasică de inspirație franceză. În 1883, în fața Palatului, a fost ridicată statuia ecvestră a Voievodului Ștefan cel Mare, cu basoreliefuri reprezentând luptele Moldovei cu Polonia și Imperiul Otoman, operă a sculptorului francez Emmanuel Frémiet.
Palatul Ocârmuirii – arhitectura dintre anii 1883-1906
Palatul Administrativaprox. 1900Sursa: Popovici Adrian
Publicată de Iași (fotografii vechi) pe Marţi, 1 iulie 2014
Promisiunea Regelui Carol I de a oferi Iașului un simbol adevărat a dus la reproiectarea edificiului în 1906 de către arhitectul Ion D. Berindey, în stil arhitectural neogotic flamboyant, schimbându-i-se destinația în Palat de Justiție și Administrație. Inaugurarea a avut loc la 11 octombrie 1925, în prezența Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit drept cazarmă a trupelor germane și rusești și spital de campanie. Din anul 1955, edificiul a primit titlul de „Palatul Culturii”, găzduind Muzeul de Istorie a Moldovei și Complexul Muzeal Național „Moldova”.
Clădirea reflectă spiritul palatelor regale din Europa de Vest, cu holuri triumfale decorate cu mozaicuri în paviment, săli foarte mari și o bogată decorațiune heraldică murală.
La amenajarea unor încăperi s-au folosit dotări tehnice ultramoderne (sistem de ventilație, iluminat, aspirator, ceasuri sincronizate cu cel din turn etc.). S-a folosit de asemenea, în premieră, lambriul cu bois-ciment („lemn-ciment”), un material decorativ realizat dintr-un amestec de ciment și rășină, fiert în ulei, care imită lemnul de stejar, invenția celebrului inginer Henri Coandă.
Decoraţiuni din bois-ciment în sala Coandă
Mozaic şi heraldică în holul principal
Palatul Culturii adăpostește patru muzee de talie națională: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”.
Traseul Unirii propune o incursiune în Muzeul de Istorie a Moldovei (aripa stângă, parter) care surprinde evoluția Curții Domnești de la Iași, societatea ieșeană la 1900 și funcția clădirii de Palat de Justiție în perioada interbelică.
Fundațiile Curții Domnești medievale sunt vizibile prin planșee din sticlă, iar exponatele surprind evoluția organizării militare a capitalei. Societatea ieșeană din perioada la belle-époque este ilustrată prin activitățile în vogă la acea vreme: teatrul, fotografia și pariurile sportive. Rolul de Palat de Justiție este prezent prin sala tipică de Tribunal sau prin fosta Curte cu Juri din Sala Henri Coandă.
Cea mai impresionantă încăpere din Palat este Sala Voievozilor (etaj), o sală de festivități cu tavanul în arc gotic. La parte superioară se găsește galeria de portrete ale conducătorilor spațiului dintre Carpații Orientali, Nistru și Marea Neagră, de la Decebal și până la Carol al II-lea. În capătul vestic, superbul șemineu este decorat cu arborele genealogic al domnilor Moldovei.
Sala Voievozilor
Turnul cu Ceas cuprinde orologiul cu „carillon”, adică un tambur cu știfturi, care acționează opt clopote. Acestea redau la fiecare oră fixă melodia compusă de compozitorul ieșean de origine germană Alexander Flechtenmacher pentru poezia Hora Unirii, simbol al rolului esențial al Iașului în nașterea României moderne. Cu 15 minute înainte de ora exactă, se organizează tururi în mansarda și turnul palatului pentru a observa mecanismul ceasului, a experimenta vibrația clopotelor și a admira o superbă panoramă.
Ruinele Curții Domnești (încă în amenajare), efigia familiei Rosetti, provenită de pe actualul Palat Roznovanu, și cele două tunuri (trofee din timpul Războiului de Independență de la 1877-1878) completează armonios Piața Palatului.
Program: Marți-Duminică: 10:00-17:00
Pentru Arhitectura Palatului și pentru Muzeele de Artă, Etnografie, Știință, click aici.
Mihai Viteazu – Prima Unire de la Iași
Domnitorul valah Mihai Viteazu (1594-1601) s-a ridicat împotriva dominației otomane, habsburgice și poloneze în Țările Române. În urma campaniilor sale militare de succes, la 27 mai 1600, printr-un hrisov emis la Curtea Domnească din Iași, acesta se declară „domn al Țării Românești şi al Ardealului și al Moldovei”. Acesta și-a confecționat o pecete pe care apăreau toate cele trei steme ale Ţărilor Române, realizând prima unire a românilor, însă a fost asasinat la Turda după un an, în august 1601. În timpul Primului Război Mondial, pentru a apăra simbolul unității naționale, capul domnitorului a fost depus în Catedrala Mitropolitană din Iași, oraşul devenind atunci capitală a României.
2. Mănăstirea “Sfinții Trei Ierarhi”