EN 
FR 
IT 
Cartierul Frumoasa este rezultatul sistematizării comuniste din anii 1970-1980. Acesta este format din grupări de blocuri de 4 etaje dispuse în jurul unor spații comune, în apropierea ansamblului Mănăstirii Frumoasa, care a luat ființă odată cu Mănăstirea Galata, în secolul al XVI-lea.
În 1729, mănăstirea rămăsese în ruină, însă Domnitorul Grigore al II-lea Ghica a refăcut-o. Acesta a construit turnul-clopotniță, zidul și două palate, unul pentru domnitor și boieri și altul pentru domnițe, acesta din urmă fiind amplasat într-o frumoasă grădină cu flori și fântâni arteziene. Prin bararea râului Nicolina a fost amenajat și un lac artificial cu pește pe care se puteau face plimbări cu barca, fapt ce i-a adus numele de „Frumoasa”. În perioada 1812-1842 s-a refăcut în întregime ansamblul căzut iar în ruină, prilej cu care s-a adoptat arhitectura actuală a bisericii. Astfel, turnul a fost înălțat și prevăzut cu coloane ionice la nivelul camerei clopotelor, și cu acoperiș în formă de „bulb de ceapă” după modelul rusesc. Lângă biserică, a fost instalat monumentul funerar din marmură al familiei Sturdza, unul dintre primele de acest fel din Moldova, și s-a construit „Palatul de pe Ziduri”, o construcție neoclasică cu intrarea dinspre curte și cu fațada opusă cu deschidere spre fosta grădină.
Biserica este un monument de arhitectură, cu patru turnuri false construite după modelul turlelor ucrainene, dispuse în linie. Intrarea este decorată în stil neoclasic, cu un înalt portic doric format din patru coloane. Fațadele prezintă, de asemenea, pilaștri dorici. Deși conservă planul longitudinal, interiorul este tratat ca un spațiu unic, contrar bisericilor medievale românești. Tavanul este susținut de opt coloane de marmură cu capiteluri de stuc albastru aurit și este bogat decorat cu fresce în culori vii. Acestea ilustrează familia domnitorului Grigore al II-lea Ghica și cele șapte sinoade ecumenice, inclusiv Sinodul de la Iași din 1642, care prezintă orașul vechi pe fundal.
Pe latura de est a zidurilor de incintă, se observă o poartă din lemn, Poarta Spânzuraților, care se deschidea spre locul execuțiilor publice ale tâlharilor, între 1820 și 1845. De la mantiile călăilor vine și numele cartierului din apropiere, Manta Roșie.
Până la secularizarea averilor mănăstirești din 1863, Mănăstirea Frumoasa era una dintre cele mai bogate mănăstiri din Moldova, cu 16 moșii în Moldova, Bucovina și Basarabia. După secularizare, Statul a transformat curțile domnești în cazarmă pentru diferite regimente de cavalerie și închisoare militară și a instalat aici un spital militar cu specializare oftalmologică. După 1945, a funcționat ca biserică parohială, iar din 2003 a redevenit mănăstire.
De aici ne îndreptăm spre Cetățuia, a doua colină de pe traseu.
CRUCEA LUI FERENTZ
Trupele austriece, conduse de căpitanul belgian François (Ferentz) Ernaut, trimis să îl captureze pe Domnitorul Moldovei Mihai Racoviță, au intrat în Iași pe 10 ianuarie 1717 cu 800 de oameni, dintre care mulți erau moldoveni trădători. După capturarea Curții Domnești, armata a pornit asediul Cetățuii, unde se adăpostise Domnitorul Mihai Racoviță. Acesta a tras clopotele pentru a-i chema în ajutor pe tătarii de la Aroneanu și pe ostașii moldoveni ascunși în oraș. Armata austriacă, văzându-se înconjurată, a coborât de pe dealul Cetățuii la podul de peste heleșteul mănăstirii Frumoasa, unde a fost nimicită. Trupurile a peste 600 de soldați au fost adunate într-o movilă pe locul luptei, iar deasupra lor tronează de atunci Crucea lui Ferentz, cu inscripții în piatră în limba slavonă.
4. Dealul Cetățuia – Mănăstirea Cetățuia