EN FR IT

Inițial cunoscută drept „Ulița Sârbească”, din 1873, strada a preluat numele voievodului care a mutat capitala Moldovei la Iași, în 1564. A devenit aleea grădinilor de vară, a plimbărilor și a negustorilor, fiind cunoscută printre ieșeni drept „strada veseliei”.

Aglomerația era datorată prezenței cofetăriilor (cea a elvețianului Tuffli), anticariatelor și magazinelor elegante, cu produse de calitate, cel mai adesea aduse de la Liov (Lemberg) sau Lipsca (Leipzig). Faima zonei a determinat bijutieri, croitori cu magazine de de lux, berari (Bragadiru) sau parfumieri să vină să își vândă produsele la „vadul cel mare”. Clădirea-simbol a familiei Walter, situată pe locul Pieței Eminescu de azi, găzduia atelierul croitorului francez Carol Walter la etaj și librăria decorată cu oglinzi a evreului Haifler, care lega cărți gratuit, la parter. Mai târziu, s-a instalat aici Librăria Moldova a Minei Ornștein, tot evreică, care furniza instrumente pentru desenat, scris și învățat, atracția principală fiind mașinile de scris. În apropiere, atelierele foto ale evreilor Zaharia Weiss, Solo Rosenthal, Hartwig Chaland, L. Flachner au imortalizat mari personalități, alături de faimosul fotograf ungur Nestor Heck, care l-a fotografiat pe Mihai Eminescu. Către 1860, era faimos depozitul de vinuri al lui David Bercu Finkelstein, numit de prieteni Moș Berl, în ale cărui odăi mirosea a tămâioasă și busuioc. La parterul Casei Istrati (azi UAPR), a funcționat în anii ’30 un faimos magazin de modă al surorilor Zilberstein. Magazinul Weinstein a adus în Iași celebrele cutii muzicale și patefoane care au făcut deliciul ieșenilor. Între 1933-1939, peste drum de grădina Corso a funcționat Cinema Roxi a lui Moritz Marcovici. De la faimosul pictor Jean Ackerman, care deținea un renumit anticariat în anii 1940, tradiția se transmite astăzi la Dumitru Grumăzescu, care cunoaște tainele unui oraș în care au trăit evreii și îi introduce în atmosfera trecutului străzii pe vizitatori.


ROMÂNI CARE AU SALVAT EVREII

În timpul Pogromului, șase ieșeni au riscat totul pentru a-și salva prietenii, vecinii sau colegii evrei. Pentru acțiunile lor, institutul Yad Vashem din Israel le-a conferit titlul „Drept între popoare”.

Dr. Dumitru Beceanu – farmacist, a ascuns 20 de persoane în pod, în timp ce armata îi ocupase o cameră. Dr. Beceanu a ajutat spitalul evreiesc cu mâncare, bani și medicamente.

Elisabeta Nicopoi-Ștrul – lucrătoare la textile, a adăpostit peste 20 de evrei într-un depozit. A fost arestată și bătută în timp ce ducea haine și mâncare evreilor trimiși la muncă forțată.

Nona Pântea – juristă, a ascuns șase persoane în camera sa. Oprește patrulele să intre, spunând că locul a fost deja verificat.

Grigore Profir – inginer, șef al morii Dacia. Auzind despre arestarea și uciderea evreilor, a solicitat mai mulți muncitori evrei la moară. Bătut și amenințat pentru că a protestat împotriva arestării acestora, Profir a reușit totuși să salveze peste 100 de persoane.

Constantin Simionescu – decan al baroului Iași, a refuzat concedierea avocaților evrei. A închiriat un apartament în Iași și apoi în București pentru zece persoane expulzate.

Mircea Petru G. Sion – avocat, a devenit consilier juridic pentru comunitatea evreiască în 1941, reducând sau anulând sentințe antisemite. A ascuns 18 evrei și a eliberat de la muncă forțată mai mulți bătrâni și bolnavi.

Pe traseul Gară – Râpa Galbenă, două intersecții au primit numele de Piața „Drepți între popoare”, respectiv Piața „Evreilor martiri ai Pogromului din iunie 1941”.

1. Gara Iași    3. Fosta Chestură a Poliției
custom essay writingwrite me an essay

Help us improve the translation for your language

You can change any text by clicking on (press Enter after changing)

X