EN FR IT

Esplanada Elisabeta este o amenajare publică situată în zona cunoscută sub numele de „Râpa Galbenă”, aflată la baza Dealului Copou. Construirea ei a fost o necesitate, deoarece terenul era instabil, iar alunecările erau frecvente din cauza izvoarelor și apelor pluviale ce coborau din Copou.

O perioadă, zona a fost cunoscută pentru exploatările de argilă, denumit și „lut galben”, care era folosită pentru construcții sau olărit. Astfel se explică și denumirea populară a locului.

Construirea esplanadei a început la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost inaugurată în 1902. După finalizarea esplanadei, s-a observat că aceasta rezista cu greu presiunii dealului, iar fisurile erau evidente.

Apariția clădirilor CFR lângă esplanadă, în anul 1925, a dus la stabilizarea terenului, evitându-se astfel ruinarea edificiului. Esplanada Elisabeta era importantă pentru locuitori, deoarece facilita circulația între Gară, finalizată în anul 1870 în zona joasă a luncii Bahluiului, și orașul de sus. Construcția a fost impulsionată și de activitatea economică din ce în ce mai intensă.

De aici se putea vedea clădirea gării „Ferdinand” și se putea ajunge cu ușurință la cele mai importante hoteluri din zonă de la începutul secolului XX: Hotelul Binder, Hotelul Bejan, Hotel D’Angleterre și Jockey Club. De altfel, într-o anumită perioadă, a fost amenajată și o grădină publică pentru a asigura o priveliște deosebită turiștilor cazați la unul din cele trei hoteluri.

Din punct de vedere arhitectural, Esplanada Elisabeta este formată dintr-un corp central semicircular, cu terasă în partea superioară, iar pe fațadă există o minicascadă, astăzi nefuncțională.

De-o parte și de alta a corpului central, se pot vedea cele două scări în arc de cerc, fiecare cu câte trei balcoane în partea interioară, ce încadrează o mică grădină. Edificiul atrage numeroși vizitatori, impresionați de masivitatea și arhitectura edificiului, iar cei proaspăt căsătoriți vin aici pentru a-și face poze în „Balconul Julietei”.

Ceea ce atrage mult atenția asupra acestui loc, este povestea de dragoste dintre celebrul poet român Mihai Eminescu și iubita sa, Veronica Micle. Râpa Galbenă se afla la jumătatea drumului dintre locuințele celor doi, iar aici își dădeau întâlnire în serile calde de vară. De altfel, poetul a fost inspirat în câteva poezii ale sale de peisajul Râpei Galbene de unde, în acea perioadă, se putea vedea râul Bahlui.

Într-una din plimbările sale, Eminescu ar fi vorbit unui prieten despre un pod imaginar între Râpa Galbenă și Galata, de unde s-ar fi putut admira mai bine valea Bahluiului în splendoarea ei de primăvară.


MIHAI EMINESCU ȘI VERONICA MICLE

Mihai Eminescu a preluat în 1874 postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. În următorii trei ani, a fost o prezență nelipsită la seratele literare ale poetesei Veronica Micle, pe care o remarcase la Viena, în 1872. Au început o serie de întâlniri pe ascuns și de intimități între tânărul artist și domnița căsătorită. Mutarea poetului la București va fi chinuitoare pentru cei doi, care vor purta o intensă corespondență de dragoste în care s-a discutat chiar despre căsătorie. Acest lucru nu a fost posibil din cauza distanței dintre cei doi, a unei anumite gelozii a poetului și chiar a unei opoziții a colegilor junimiști. După vestea morții poetului, pe 15 iunie 1889, Veronica avea să-și curme zilele, la data de 4 august a aceluiași an, la Mănăstirea Văratec, unde se retrăsese.

2. Grand Hotel Traian    4. Muzeul „Vasile Pogor”
custom essay writingwrite me an essay

Help us improve the translation for your language

You can change any text by clicking on (press Enter after changing)

X