EN 
FR 
IT 
„Era perioada specializării și a elogiului muncii tovărășești, iar șantierul devenise un soi de simbol pentru că acolo «se construia», iar «construcție» era cuvântul-cheie care revenea în toate discursurile când era vorba de «noua societate» și «construcția» ei. A lucra pe șantier însemna a lucra pentru viitor. O mascaradă, bineînțeles. Ca și cum până atunci n-ar fi existat șantiere sau ca și cum fără comuniști nu s-ar mai fi construit niciodată nimic.’’ Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, „Măștile lui M.I.” (București: Humanitas, 2012), 37.
Din punct de vedere urbanistic, zona Bulevardului Anastasie Panu, cunoscută drept Centrul Civic, s-a reconfigurat fundamental în perioada 1968-1989. Aici sunt dispuse clădiri cu funcțiuni contrastante legate nefiresc de locuințe colective: Casa Pătrată (sediul guvernamental), Teatrul Luceafărul, Hotelul Moldova, Magazinul Moldova, Palatul de Justiție, Hala Centrală. Toate acestea își fac loc cu forța într-un țesut urban dezvoltat organic, de factură romantică. Astfel, orașul pietonilor și al tramvaielor devine tributar automobilelor ce beneficiază de bulevarde late flancate de construcții înalte ce creează iluzia unei mari densități urbane. Arhitectura betonului nu discriminează, face față la orice provocare și devine materialul predilect, expresia totală a arhitecturii comuniste în România. Spațiul negustorilor și al micii burghezii este luat de locuințe colective cu arhitectură sobră, dar impunătoare, care flanchează bulevardul rectiliniu.
Magazinul Universal Moldova, opera arhitectului Victor Mihailovici, a fost construit în 1972 pe locul magazinului istoric omonim și avea produse variate, asemenea unui „Shopping Mall” al lumii capitaliste. Magazinul atrăgea ieșenii și prin scările rulante, singurele de atunci din oraș. Hotelul Moldova, construit în 1984 după planurile arhitectului Gheorghe Cheptea, a fost amplasat în spatele Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc. Deși scopul declarativ a fost de a pune în valoare monumentul, în realitate hotelul l-a dominat prin masivitate.
Blocurile din lateralele Palatului de Justiție sunt construite în oglindă și prezintă la mezanin, deasupra spațiilor comerciale, un brâu decorat de elemente masive de beton ce stilizează o Horă a Unirii de jur împrejurul complexului de locuințe.
Centrul Civic gravitează astăzi în jurul Halei Centrale, zonă dominată până în 1879 de Mănăstirea Sfânta Vineri din secolul al XVI-lea. Aflată între două străzi negustorești, zona devine un centru comercial încă din secolul al XVII-lea.
Vechea Hală de Zid și Fier, proiectată de Gustave Eiffel în 1871 pe structură metalică și dotată cu un subsol generos, cu bolți largi, spații de depozitare și instalații frigorifice, a fost doborâtă de o cădere masivă de zăpadă în 1960. Un fragment al structurii metalice poate fi găsit în fața Facultății de Construcții. Pentru a face loc clădirii Finanțelor Publice, în 1988 este înlăturată și Hala de Pește, care avea dimensiuni mai mici.
Noua Hala Centrală, proiectată de arhitectul C. Constantinescu, a fost inaugurată în 1977 cu o esplanadă generoasă spre bulevard. Întinse pe întreaga suprafață a vetrei istorice, o serie de pivnițe ale orașului Iași au ieșit la iveală cu ocazia realizării unui pasaj subteran în zonă între 2006 și 2012. Acest proiect a fost primul din Iași care a pus în valoare ruinele descoperite prin funcționalizarea lor în galerii și spații comerciale.
Blocurile par să se termine brusc spre capătul bulevardului, unde se observă acum un spațiu verde și un hotel mai nou. Datorită Revoluției din decembrie ‘89, ansamblul de locuințe colective al Centrului Civic a rămas nefinalizat, însă domină și astăzi peisajul urban.
1. Ansamblul Mitropolitan Iași – Catedrala Mitropolitană(Traseul Pelerinului)