EN 
FR 
IT 
Ansamblul Mitropolitan Iași mai este numit și „Ierusalimul Moldovei” sau „Maica bisericilor moldave”, întrucât este sediul regional al bisericii ortodoxe. Acesta a fost strămutat de la Suceava la Iași în anul 1677 de către voievodul Antonie Ruset, în timpul Mitropolitului Dosoftei, pentru a respecta tradiția bizantină de a avea administrația domnească și religioasă în aceeași localitate. Scaunul mitropolitului a fost mutat în această incintă după ce o vreme a stat la Biserica Sfântul Nicolae Domnesc.
Ansamblul este compus în partea centrală din Catedrala Mitropolitană (1887), la est către bulevard de Biserica Sfântul Gheorghe (1769), iar la sud, de Palatul Mitropolitan (1905). În urma lucrărilor finalizate în 1962, s-au construit sau remodelat o serie de clădiri anexe: în partea de sud-vest, Cancelaria Mitropolitană, la nord-vest Biblioteca ecumenică „Dumitru Stăniloae”, iar la nord, Căminul monahal Sf. Gheorghe (aripa stângă) și „Casa Epivata” (aripa dreaptă). În urma restaurărilor recente, în 2016, s-a amenajat un elegant Muzeu Mitropolitan, în subsolul Catedralei Mitropolitane, sub terasa de vest și sub Fântâna lui Hodocin. Această „fântâna gotică” era o veche cișmea din fier forjat realizată în 1851 de inginerul ceh Mihailik de Hodocin. Biserica Sf. Gheorghe sau ”Mitropolia veche” a fost terminată în 1769, iar astăzi este rezervată vieții monahale. Are o structură tipic moldovenească, cu o formă suplă și de dimensiuni medii. Aceasta impresionează prin masivele coloane corintice, arcadele treflate în acoladă sau mozaicurile din pridvorul placat cu pietre funerare. Fațada este decorată cu pilaștri corintici și cu un brâu împletit, simbol al infinitului și al Divinității.
În 1833, au început lucrările la construcția Catedralei după demolarea bisericii Stratenia („Întâmpinarea Domnului”), care data din 1682, la rândul ei construită pe ruinele fostei „Biserica Albă” din 1472. Arhitectul vienez Gustav Freywald a adoptat stilul arhitectural neoclasic, influențat de formele Renașterii italiene, urmând unele proporții grandioase ale catedralelor occidentale, cu o capacitate de peste 3000 de persoane. Construcția a fost inițial prevăzută cu o cupolă centrală de mari dimensiuni, însă greutatea mare a acesteia a produs crăpături în zidul de rezistență și ulterior s-a prăbușit.
După 40 de ani de ruină, lucrările au fost reluate de arhitectul Alexandru Orăscu, rectorul Universității din București, care a renunțat la cupola centrală, înlocuind-o cu un sistem de patru bolți despărțite prin arce transversale, însă păstrând cele patru turnuri laterale. Inaugurarea Catedralei la 1887 s-a făcut în prezența regelui României, Carol I, care a contribuit prin donații consistente la finalizarea lucrărilor.
Pe soclul din partea dreaptă a navei centrale au fost aduse, doi ani mai târziu, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Mănăstirea Trei Ierarhi, alături de o parte din moaștele Sf. Mare Mc. Gheorghe.
Deasupra intrării, pe peretele vestic, impresionează mozaicul semicircular boltit reprezentând Întâmpinarea Domnului în Ierusalim, iar deasupra, basorelieful reprezentând pe Sf. Gheorghe. Biserica are un plan bazilical, cu două nave laterale separate prin arcade placate cu marmură și elemente decorative renascentiste. Pictura murală a fost realizată tot în stil renascentist de marele pictor bucureștean Gheorghe Tattarescu, iar ferestrele sunt decorate cu vitralii. Pe peretele de la intrare poate fi admirată pictura ctitorilor, regele Carol I și regina Elisabeta, dar și mitropoliții Veniamin Costachi și Iosif Naniescu (primul a demarat proiectul, iar al doilea l-a finalizat). Catapeteasma impresionează prin sculptura ornamentală în lemn de tei acoperit cu foiță de aur, având motive vegetale (tulpini, flori și frunze de acant). În fața acesteia, domină tronurile regale și arhierești, bogat decorate. De o însemnătate deosebită în rândul enoriașilor este icoana Maicii Domnului, considerată făcătoare de minuni, întrucât s-a observat că a lăcrimat în anul 1854.
Zilele orașului sunt legate de hramul Sf. Cuvioase Parascheva (14 Octombrie), când are loc cel mai mare pelerinaj ortodox din România (circa jumătate de milion de pelerini). Catedrala este un loc magnific de rugăciune și reculegere, în care se găsesc toate categoriile de vârstă în căutarea unei apropieri de spiritualitate.
Muzeul Mitropolitan din subsolul Catedralei oferă o experiență de neuitat în cele șapte săli tematice: Sala Sinaxar, Sala Ofranda, Sala Ctitorilor, Sala Ekklesia („biserica”), labirintul numit Calea Crucii, Sala Istoria Duhovnicească a Moldovei și Sala Baptisteriu cu o impresionantă pictură neobizantină semnată de maestrul Grigore Popescu-Muscel. La bulevard, patiseria „Pelerinul” îmbie cu prăjituri excelente!
Program Mitropolie: Zilnic 07:00 – 21:00
Program Muzeu: Marți – Sâmbătă: 10:00 – 16:30
Site Web: ansamblulmitropolitaniasi.ro/
2. Catedrala Episcopală Catolică Sf. Fecioară Maria, Regină