Încă din secolul al XVII-lea a existat la Iași dorința de creare a unei instituții de învâțământ superior. În 1640, în curtea Mănăstirii Trei Ierahi, voievodul Vasile Lupu înființează Schola Basiliana. În 1714 se înființează Academia Domnească de la Iași, iar în 1835 ia naștere Academia Mihăileană (a domnitorului Mihail Sturza), care avea deja două facultăți – drept și filosofie. În 1860 este înființată prima instituție universitară din țară – Universitatea din Iași, prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu sprijinul ministrului Mihail Kogălniceanu.

Primul sediu al Universității din Iași sau „Universitatea Veche” găzduia trei facultăți – Filosofie, Drept şi Teologie, la care ulterior s-au alăturat Știinţele şi Medicina, devenind cu timpul neîncăpătoare. Acolo va rămâne doar Medicina, în timp ce celelalte facultăți se vor muta în 1897 în actualul sediu din Copou, numit și Palatul Universitar din Copou. Acest palat a fost construit pe locul marelui Teatru Naţional din Copou (distrus de un incendiu în 1888) și a fost inaugurat în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta în 1897. În timpul Primului Război Mondial, Palatul Universitar a găzduit ședințele Senatului României, dar şi Ministerele de Război şi Instrucţiunii Publice, Crucea Roşie sau Cercetaşii. În anii 1933-1937 clădirea a fost extinsă simetric în partea sudică și s-a construit frontonul central cu scara monumentală. Din 1942 Universitatea preia numele marelui său ctitor. În timpul bombardamentelor din 1944, edificiul a fost puternic avariat şi propus apoi spre demolare, însă la insistențele profesorilor şi oamenilor de cultură, s-a hotărât reabilitarea acestuia.

Palatul impresionează prin dimensiuni și arhitectură. Clădirea a fost construită după planurile arhitectului elvețian Louis Blanc, în stil eclectic francez, îmbinând stilurile clasic și baroc. În fața Universității veghează statuile marelui istoric A.D. Xenopol (rector al Universității) şi cea a prim-ministrului Mihail Kogălniceanu (cu două altoreliefuri repezentând rolul său în alegerea lui Cuza în 1859 și în Reforma Agrară din 1864). Holul principal de la parter, cu o lungime impresionantă de 130 de metri se numește sugestiv Sala Pașilor Pierduți. Cele 19 nișe sunt superb decorate cu picturi murale suprarealiste ale pictorului contemporan Sabin Bălaşa. Acestea reflectă spiritul național și culminează spre nord cu pictura „Omagiu Întemeietorilor” care au stat la baza actului de naștere al Universității din Iași. Alexandru Ioan Cuza se găsește în mijlocul compoziției, înconjurat de susținătorii acestuia (M. Kogălniceanu, C. Negri, G. Ibrăileanu etc.) sau de continuatori (A.D. Xenopol) și, în mod curios, de opozantul Unirii și al lui Cuza – eruditul Gh. Asachi. Acesta din urmă a fost inițiatorul Academiei Mihăilene de la Iași, precursoarea Universității și poetul legendelor istorice (Dochia și Traian, Ștefan cel Mare) care stau la baza inspirației cosmogonice a pictorului. În total, cele 12 figuri care îl înconjoară pe Cuza se constituie într-un fel de „Cina cea de taină” în care s-au pus bazele noii idei – Națiunea română.

Aripa veche (dreapta) deține două bijuterii arhitecturale: Aula Universității Tehnice și Biblioteca Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” – una dintre cele mai frumoase din lume, iar Aripa nouă (stânga) deține Aula Magna Mihai Eminescu, dominată de pictura “Galaxia iubirii” a lui Sabin Bălașa. Astăzi, Universitatea cuprinde 15 facultăți și numeroase centre de cercetare (circa 23.000 de studenți și 850 de profesori), căpătând în timp recunoaștere internațională prin excelență și inovație în educație și cercetare.

Pentru date privind arhitectura și artele, click aici.


Iași – Capitală de Război

Pe 6 decembrie 1916 armata germană intra în Bucureşti, instituțiile statului și numeroși civili refugiindu-se la Iași. Ieşenii şi ceilalţi moldoveni au dus în 1917-1918 greul rezistenţei româneşti. Peste 300.000 de refugiați au fost găzduiţi într-un oraș cu 80.000 de locuitori, epuizat de resurse. Prezența la Iași și pe front a misiunii franceze conduse de generalul Henri Mathias Berthelot a ajutat Armata Română să se reorganizeze după ce pierduse controlul asupra sudului ţării. În apropiere de Universitate, pe strada care îi poartă numele, se găseşte casa în care a locuit generalul, care atrage atenţia trecătorilor prin îngerul zâmbitor cu barbă şi mustaţă care sprijină balconul bogat ornat de la etaj. Regina Maria, denumită şi „Mama răniţilor”, după ce a stat timp de două săptămâni în trenul regal în gara Grajduri din lipsa unui spaţiu disponibil în Iaşi, se stabileşte în cele din urmă în Palatul Cantacuzino-Paşcanu, unde era şi sediul Corpului IV de armată. Regina a fost mereu aproape de soldaţii aflaţi în zecile de licee, şcoli sau instituţii din Iaşi care fuseseră transformate în spitale, în unul dintre ele aflându-se şi eroina Ecaterina Teodoroiu. Răniţilor din lupte se adăugau tot mai mulţi bolnavi de tifos, epidemie ce a făcut ravagii în Moldova şi lâsând sute de mii de morţi. Peste toate acestea, pe 13 ianuarie 1917, cel mai mare accident feroviar din lume de la acea dată s-a produs în gara Ciurea de lângă Iaşi şi a dus la moartea a aproape 1000 de refugiaţi şi soldaţi care se îngrămădiseră în vagoane şi deasupra după cucerirea de către Germani a oraşului Brăila. După începerea la Iaşi a înfăptuirii Marii Uniri şi menţinerea cu greu a moralului populaţiei, pe 1 decembrie 1918, Regele Ferdinand I s-a întors victorios în Bucureşti, iar Iaşul a rămas pentru români simbolul rezistenţei naţionale.

Help us improve the translation for your language

You can change any text by clicking on (press Enter after changing)