Din Piața Unirii – inima orașului, către Târgu Cucului – sufletul comunității evreieşti, pașii ne poartă pe vechea Uliță Golia, astăzi Strada Cuza Vodă. Această arteră este cea care leagă impunătoarea clădire din Piaţa Unirii, Palatul Braunstein, de principalul centru în care, cândva, și-au desfășurat viața mii de evrei. Legenda spune că antreprenorul evreu Adolf Braunstein, a construit imobilul în 1914, pe locul fostelor sale prăvălii, hotărât să deţină o clădire mai grandioasă decât Palatul Cuza, astăzi, Muzeul Unirii. Iniţial a funcţionat ca hotel de lux, apoi ca bancă sau magazin, Palatul fiind protagonistul unei vieți lungi, dar grele, căci a fost bombardat în timpul războiului, zguduit de cutremure şi şubrezit de trecerea timpului. În perioada comunistă a servit ca bloc de locuinţe sociale, parterul fiind ocupat de un sediu de revistă, o sucursală a CEC şi de Galeriile de artă „Cupola”, acestea din urmă fiind singurele care au mai rămas în clădire.

La câțiva paşi distanță, vizitatorii sunt captivați de frumusețea clădirii hotelului Select. În 1865, bancherul evreu Iacob Neuschotz – baron austriac, devine celebru în oraș pentru implicarea sa în acte filantropice. Astfel ia naștere, prin aportul său financiar, singurul templu evreiesc reformat, „Beth-Iacob”. Ar fi început să clădească acest loc de rugăciune în apropiere de locuința sa, din credință și generozitate. Doi ani după momentul înființării, în 1867, templul îl primește ca oaspete pe Carol I, domnitorul României. Dacă palatul cu cupolă a ținut piept unor fapte nefericite, templul ar fi fost distrus de o bombă în 1944, iar ulterior, demolat. Hotelul Select, numit şi Palatul Neuschotz se remarcă prin stilul eclectic specific anilor 1900, cu un grup statuar antropomorf în dreptul cupolei și un balcon bogat decorat pe colț.

În prezent, ca în trecut, o plimbare de-a lungul străzii înguste atrage atenția trecătorului către vitrinele larg deschise, cu exponate așezate pentru a ademeni privirile. Pe lângă clădirile impozante care găzduiesc sau au găzduit instituții, se pot observa clădiri înguste cu unul sau două etaje, în mare parte degradate, care au adăpostit înainte de al Doilea Război Mondial mici buticuri evreiești. Comercianții evrei și-au deschis aici în trecut magazine de pantofi și de haine, iar astăzi acest spirit al negustoriei este conservat. Strada Cuza Vodă reprezintă astăzi una dintre puținele străzi din oraș care mai păstrează structura vechilor ulițe ce modelau în trecut întregul centru istoric. După ce clădirile au fost părăsite de către evrei, regimul comunist le-a transformat în locuințe sociale pentru persoane vulnerabile, fapt ce a condus și mai mult la degradarea construcțiilor.


Imnul Israelului și Imnul Iașului

Cultura românească și cea evreiască s-au influențat de-a lungul timpului. Versurile imnului evreiesc – Hatikva (Speranța), au fost compuse în 1878 în timpul șederii la Iași a lui Naftali Herz Imber, poet evreu pribeag, originar din Galiția, numindu-se inițial Tikvatenu (Speranța Noastră). Melodia imnului a fost compusă în 1888 de Samuel Cohen din Ungheni (Republica Moldova), după cântecul popular moldovenesc „Carul cu boi”.

La fel, melodia imnului orașului Iași – „Iașule, mândră cetate”, este bazată pe melodia folclorică evreiască din Rusia „Tumbalalaika“. Versurile în idiș descriu povestea unui tânăr inteligent care își căuta o soție pe măsură, inventând ghicitori pentru a-i testa istețimea.

Help us improve the translation for your language

You can change any text by clicking on (press Enter after changing)