Piața Unirii Iași reprezintă kilometrul zero al oraşului şi locul de intersecţie a trei mari artere de circulaţie: Bulevardul Ştefan cel Mare (fostă Ulița Mare), strada Alexandru Lăpuşneanu (fostă Ulița Sârbească) şi strada Cuza Vodă (fostă Golia).

Această piaţă are o deosebită semnificație pentru români, deoarece în fața hanului Petre Bacalu, existent în trecut pe locul parcării din faţa Cinematografului Victoria, s-a jucat întâia oară Hora Unirii în 1857 şi apoi cu ocazia anunțului Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie 1859. Acest moment istoric este reprezentat de o celebră pictură a artistului ieșean Costache Agafiței, aflată la Muzeul Unirii. Tot aici a avut loc şi prima manifestare a întregirii neamului, prin depunerea jurământului de către voluntarii ardeleni pentru eliberarea Transilvaniei în iunie 1917.

Până la 1877, pe locul Hotelului Traian era un șir de dughene ale primarului Scarlat Pastia. Acesta a hotărât demolarea lor și construirea unei frumoase clădiri, care să găzduiască Teatrul Național. Primarul a fost foarte mulţumit de proiectele celebrului arhitect Gustave Eiffel din Iaşi – Hala de zid şi fier (1873) şi Podul peste Prut de la Ungheni (1877). Prima clădire cu schelet metalic din oraș a fost realizată după planurile lui Eiffel în 1879, înainte ca acesta să proiecteze Turnul din Paris. Datorită costurilor enorme, primarul a fost nevoit să vândă clădirea, care devine hotel.

Piața Unirii Iași prinde contur în 1881 și continuă să se extindă prin demolarea unor clădiri, devenind principalul loc de promenadă al ieșenilor.

Încă de la moartea domnitorului Cuza în 1873, istoricii A.D. Xenopol şi Nicolae Iorga au făcut presiuni pentru realizarea unui monument dedicat acestuia. Adversarii politici au îngreunat strângerea de fonduri, însă după multe insistenţe, regele acceptă să contribuie la realizarea statuii. Astfel, în 1912, a fost inaugurată cu mult fast statuia lui Alexandru Ioan Cuza, în prezența regelui Carol I. Statuia din bronz şi grupul statuar din partea inferioară, care îi reprezintă pe principalii săi consilieri (M. Kogălniceanu, C. Negri, N. Kretzulescu și generalul I.E. Florescu), sunt opera sculptorului italian Raffaello Romanelli.

Vechea piață mică și cochetă, cu faimoase berării şi localuri boeme, avea să fie complet modificată în urma bombardamentelor din 1944 şi a proiectului de sistematizare din perioada comunistă. Dispar astfel Hanul Bacalu, Casele Motaş sau Circul şi cinematograful Sidoli. Linia de tramvai care conecta strada Cuza Vodă de actualul bulevard Independenţei trecea prin dreptul statuii şi a esplanadei. În 1961, se ajunge la forma actuală, mult mai extinsă şi încăpătoare, dominată de blocuri, flancată de hotelurile Traian și apoi Unirea – din 1969, cinematograful Victoria, Palatul Braunstein, librării și expoziții de artă.

De remarcat este mozaicul simbolic realizat în marmură (1962) care ilustrează legenda întemeierii Moldovei. Cronicarul Grigore Ureche ne povestește că Dragoș Vodă, cneazul maramureșean descălecat în Nordul Moldovei, își pierde cățeluşa Molda în timpul vânătorii unui bour (strămoș al actualului zimbru din Ținutul Neamțului), înecată în apele repezi ale râului din apropiere. În amintirea acesteia, Dragoş numește râul Moldova, care ar fi dat mai târziu și denumirea regiunii istorice.

Observăm astfel că Piața Unirii Iași marchează trei piloni ai națiunii: Traian – începutul civilizației daco-romane, Dragoș–întemeietorul  Moldovei şi  Alexandru  Ioan  Cuza – artizanul  României.

Fiind locul principal de manifestare publică, aici se adună an de an mii de oameni pentru a celebra ziua Unirii pe 24 ianuarie, dansând ,,Hora Unirii” în jurul statuii lui Cuza.

Pentru date privind arhitectura pieței, click aici.

Help us improve the translation for your language

You can change any text by clicking on (press Enter after changing)

X