Palatul lui Cuza, simbol al orașului, este martor al înfăptuirii Unirii, primind denumirea de ,,Muzeul Unirii” în 1959, la centenarul naşterii României. Construită în 1806 de familia Catargi, clădirea a primit şi denumirea Casa Pașcanu şi a găzduit ședințele unioniștilor (Vasile Alecsandri, Costache Negri şi Mihail Kogălniceanu) încă de pe vremea domnitorului Grigore Ghica Vodă, iar în 1856 aici s-a semnat actul înfiinţării Comitetului Unirii. Ca o ironie a sorţii, în clădirea de vizavi, care găzduieşte acum galeriile de artă U.A.P.R., se întruneau frecvent cei mai importanţi antiunionişti: Nicolae Istrati, Gheorghe Asachi si Costache Negruzzi, care susțineau fervent că mutarea capitalei la Bucureşti va însemna declinul oraşului, izolarea şi sărăcirea Moldovei.

Timp de trei ani (1859-1862), palatul devine reședința primului domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Aici i s-a înmânat lui Alexandru Ioan Cuza actul alegerii sale ca domn al Moldovei și Țării Românești, în sala denumită ulterior ,,Sala Dublei Alegeri”. Tot aici, Cuza a semnat celebra declarație prin care se proclama înfăptuirea Unirii definitive a Principatelor, pe 11 decembrie 1861, după aprobarea Înaltei Porți Otomane.

După mutarea definitivă a capitalei la București în 1862, palatul a mai rămas câţiva ani reşedinţă domnească sub proprietatea Caterinei Ghica. Din 1886 clădirea a fost vândută Societății Creditului Urban din Iași, iar saloanele de la parter au devenit magazine elegante. În timpul Primului Război Mondial, palatul a fost reședința regelui Ferdinand I, iar din 1937 se amenajează la etaj Muzeul „Palatul Cuza-Vodă”, la inițiativa istoricului Nicolae Iorga.

Clădirea concepută de arhitectul Giuseppe Bayardi, urmează liniile stilului neoclasic. Pe fațada clădirii, modificată la 1872, se observă monograma Caterinei Ghica în feroneria balconului și stema familiei Ghica pe fronton. Impresionanţii pilaştri în formă de atlanți masivi care țin metaforic în spate greutatea cerului, l-au inspirat  pe  marele  poet  Mihai  Eminescu  să afirme  că „atunci când îi văd,  simt cum mă strivește istoria neamului românesc”. Interiorul se remarcă prin elemente renascentiste și baroce, cu un hol central cu decoraţiuni de ipsos și cu arcadele ușilor ornate cu frunze de acant și console.

Parterul prezintă aspecte ale Unirii (dubla alegere, oamenii Unirii, politica reformatoare), dar și istoricul casei. În hol, tabloul Hora Unirii a pictorului Costache Agafiței marchează evenimentul din ianuarie 1859 din fața Hanului Bacalu. Etajul este dedicat apartamentelor domnești – cabinetele de lucru ale Domnitorului si a Doamnei Elena Cuza, sufrageria, salonul, camera de biliard, salonul Doamnei, dormitorul.

Program: Marți – Duminică: 10.00-17.00


Elena Cuza – marea doamnă a României

Elena Rosetti (născută în 1825 la Solești, Vaslui) primește încă din copilărie o educație aleasă care îi asigură locul în înalta societate a capitalei Moldovei. La Iași îl întâlnește în 1844 pe Alexandru Ioan Cuza și se dedică în întregime unei căsnicii nefericite. Introvertită, prea slabă alături de un soț prea aspru, acceptă cu mari sacrificii povara coroanei domnești și infidelitățile soțului. Cu dragoste și diplomație îl sprijină însă în momentele cruciale și se bucură de încoronarea acestuia ca domn al Moldovei și Țării Românești în 1859. Cu aceeași dedicare maternă a acceptat creșterea celor doi fii nelegitimi ai domnitorului și s-a preocupat de problemele orfanilor, femeilor și militarilor.

Help us improve the translation for your language

You can change any text by clicking on (press Enter after changing)