Ansamblul Mitropolitan Iași mai este numit și „Ierusalimul Moldovei” sau „Maica bisericilor moldave” întrucât este sediul regional al bisericii ortodoxe. Acesta a fost strămutat de la Suceava la Iași în anul 1677 de către voievodul Antonie Ruset, în timpul Mitropolitului Dosoftei, pentru a respecta tradiția bizantină de a avea administrația domnească și scaunul mitropolitului în aceeași localitate. Scaunul mitropolitului a fost mutat în această incintă după ce o vreme a stat la Biserica Nicolae Domnesc, în Curtea Domnească.

Ansamblul este compus în partea centrală de Catedrala Mitropolitană (1887) la est către bulevard Biserica Sf. Gheorghe (1769) iar la sud Palatul Mitropolitan (1905). În urma lucrărilor finalizate în 1962 s-au construit sau remodelat o serie de clădiri anexe – în partea de sud-vest Cancelaria Mitropolitană, la nord-vest Biblioteca ecumenică „Dumitru Stăniloae” iar la nord Căminul monahal Sf. Gheorghe (aripa dreaptă) și „Casa Epivata” (aripa stângă). În urma restaurărilor recente, în 2016 s-a amenajat la subsol un elegant Muzeu Mitropolitan  sub Catedrala Mitropolitană, terasa de vest și Fântâna lui Hodocin sau „fântâna gotică” (o veche cișmea din fier forjat realizată în 1851 de inginerul ceh Mihailik de Hodocin).

Biserica Sf. Gheorghe sau „Mitropolia veche” (în stânga, către bulevard) a fost terminată în 1769. și este rezervată vieții monahale. Are o structură tipic moldovenească, de dimensiuni mai mici, mai suplă și impresionează prin masivele coloane corintice, arcadele treflate în acoladă sau mozaicurile din pridvorul placat cu pietre funerare. Fațada este decorată cu pilaștri corintici și cu un brâu împletit, simbol al infinitului și al divinității.

În 1833 au început lucrările la construcția Catedralei după demolarea bisericii Stratenia (1682, la rândul ei construită pe ruinele fostei Biserica Albă, 1472). Arhitectul vienez Gustav Freywald a adoptat stilul arhitectural neoclasic, influențat de formele Renașterii italiene, urmând unele proporții grandioase ale catedralelor occidentale, cu o capacitate de 2000-3000 de persoane. Construcția a fost inițial prevăzută cu o cupolă centrală de mari dimensiuni (în stilul bazilicii Sf. Petru din Roma), însă greutatea mare a acesteia a produs crăpături în zidul de rezistență și ulterior s-a prăbușit în anul 1839. După 40 de ani de ruină, lucrările au fost reluate de arhitectul Alexandru Orăscu, rectorul Universității din București care renunță la cupola centrală, înlocuind-o cu un sistem de patru bolți despărțite prin arce transversale însă păstrează cele patru turnuri laterale. Inaugurarea Catedralei la 1887 s-a făcut în prezența regelui României, Carol I care a contribuit prin donații consistente la finalizarea lucrărilor. Pe soclul din partea dreaptă a navei centrale au fost aduse, doi ani mai târziu, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Mănăstirea Trei Ierarhi, alături de o parte din moaștele Sf. Mare Mc. Gheorghe.

Deasupra intrării, pe peretele vestic, impresionează mozaic semicircular boltit reprezentând Întâmpinarea Domnului. Biserica are un plan bazilical, cu două nave laterale separate prin arcade placate cu marmură și elemente decorative renascentiste. Pictura murală a fost realizată tot în stil renascentist de marele pictor bucureștean Gh. Tăttărescu iar ferestrele sunt decorate cu vitralii ample. Pe peretele de la intrare, poate fi admirată pictura ctitorilor – regele Carol I și regina Elisabeta dar și mitropoliții Veniamin Costachi și Iosif Naniescu (primul a demarat proiectul iar al doilea l-a finalizat). Catapeteasma impresionează prin sculptura ornamentală în lemn de tei acoperit cu foiță de aur, având motive vegetale (tulpini, flori și frunze de acant). În fața acesteia domină tronurile regale și arhierești, bogat decorate. De o însemnătate deosebită în rândul enoriașilor este icoana Maicii Domnului considerată făcătoare de minuni întrucât s-a observat că ar fi lăcrimat în anul 1854.

Zilele orașului sunt legate de hramul Sf. Cuvioase Parascheva (14 Octombrie), care reprezintă cel mai mare pelerinaj ortodox din România – circa jumătate de milion de pelerini. Catedrala este un loc magnific de rugăciune și reculegere, în care se găsesc toate categoriile de vârstă în căutarea unei apropieri de spiritualitate.

Muzeul Mitropolitan din subsolul Catedralei oferă o experiență de neuitat în cele șapte săli tematice: Sala Sinaxar, Sala Ofranda, Sala Ctitorilor, Sala Eclesia, Sala Calea Crucii, Sala Istoria duhovnicească a Moldovei şi Sala Baptisteriu.

Help us improve the translation for your language

You can change any text by clicking on (press Enter after changing)